Scrisori din Germania in Jurnalul Evei

Eu cu mine

2010-02-07T11:30:00.000-08:00

Cum sa fac sa merg mai departe? Cum sa trec de ceea ce am avut si sa imi traiesc viata? Doar tu erai totul pentru mine? Tu erai viata si viitorul meu? DE unde sa incep sa construiesc un altul? Ce mai e acum viata mea fara tine?...

Asculta mai multe audio Muzica

Rabda

2010-02-06T15:04:00.000-08:00

Sa fie oare o parere de rau? Este asta o modalitate de a cere iertare? Sau pur si simplu stie ca-mi place cintaretul? Nu stiu ce sa fie, dar am primit asta pe mail de la EL.

p.s. Versurile sunt traduse de mine, asa ca sorry...

Halte Durch

vers 1
es sind jede Woche 1000 kleine tränen, die dein Kissen sanft berühren,
(can you hear it coming, can you hear it coming, come on)
doch du willst deine trauer nicht erwähnen, du willst stark sein, du musst fühlen
(can you hear it coming, can you hear it coming, come on)
du darfst jetzt nicht stehen bleiben komm schon,
du musst auch den Rest des Weges gehen
fast alle die wir kennen sind im Scheideweg
und sehen sich kurz vor dem Abgrund stehen

ref.
vielleicht find ich eine Melodie für die,
mit gebrochenen herzen,
mit dem Pfeil in der Brust (mit dem Pfeil in der Brust)
(halte durch, halte durch, halte durch)
es wird alles vorbei gehen,
wenn wir füreinander einstehen,
dann könn’ die bösen Geister heim gehen
(halte durch, halte durch, halte durch)

Vers 2
was nützen uns die Durchhalteparolen,
wenn wir geistig verkümmern und verrohen,
durch Zicktausende innere Katastrophen,
ich find niemals die passenden Strophen.
wie traurig muss euer Lied sein,
man müsste viel schreien,
das Leid passt nie rein.
kein Lied kann so tief sein

ref.

für die, die nicht wissen wo sie hinsollen,
in deren Becher randvoll gift soll,
die man da hin rafft, da hin mordet, hin foltert…
ich glaub nicht, dass unser Schöpfer das gewollte
wie traurig muss euer Lied sein,
man müsste viel schreien,
alles Leid passt da nie rein,
kein Lied kann so tief sein

ref.

Rabda

Strofa 1
Mii de lacrimi ating perna ta de ceva saptamini
(can you hear it coming, can you hear it coming, come on)
tu insa nu vrei sa arati tristetea ta, vrei sa fii puternica, trebuie sa simti
(can you hear it coming, can you hear it coming, come on)
nu ai dreptul sa stai acum, haide,
trebuie sa mergi drumul pina la capat
aproape toti pe care ii stim stau la rascruci
si se vad aproape de abis

ref:
poate gasesc o melodie pentru cea
cu inima frinta
cu sageata in piept (cu sageata in piept)
(rabda, rabda, rabda)
totul va trece
daca vom fi unul linga altul
atungi spiritele rele vor putea pleca
(rabda, rabda, rabda)

Strofa 2
la ce bun noua cuvinte ca „rabda“
cind sufleteste ne ofilim
prin miile de catastrofe ce le simt
nu gasesc cuvintele potrivite.
Cit de trist trebuie sa fie cintecul vostru
poti sa te chinui mult
cintecul oricum nu se va potrivi
nici un cintec nu poate fi atit de profund

ref:

pentru cei ce nu stiu incotro
in paharele carora e numai venin
pe care il string, il tortureaza, il omoara...
nu cred, ca creatorul nostru a vrut asta
cit de trist trebuie sa fie cintecul vostru,
poti sa te chinui mult
cintecul oricum nu se va potrivi
nici un cintec nu poate fi atit de profund

München/Germania - Slazburg/Austria

2010-02-03T12:26:00.000-08:00

Cu toate ca am facut calatoria data inca mai demult, cind vad pozele ma trec aceleasi emotii ca si atunci cind ma aflam acolo. Insa... inainte de a pune pozele sa va povestec cum a avut loc calatoria.

In Germania, sau cel putin in orasul unde eu stau, transportul public circula de la 5 dimineata (in week-end chiar de la 6.30) pina la unu de noapte. Scopul nostru in acea zi era Salzburg. Stiam ca avem nevoie de mult timp pentru drum (cam 6 ore numai intr-o directie) si de aia trebuia sa ne pornim devreme tare ca sa reusim sa vedem macar ceva ceva in orasul dat. Pai si pentru ca era duminica, iar transportul circula mai tirziu, asta inseamna ca trebuia sa ne pornim destul de tirziu din Nürnberg, ceea ce insemna sa ajungem tirziu in Salzburg. Dupa mai multe calcule ne-am dat seama ca nu aveam la dispozitie decit 4 ore de cutreierat orasul. Gluma, nu? Ce sa faci 4 ore intr-un asa oras mare? De aceia am decis sa luam primul tren in directia dorita. ADica... trenul de la 5 dimineata. Pentru asta insa... a trebuit sa petrecem noaptea in gara. :) Patru ore intr-o gara enorma, unde e aproape la fel de multa lume ca si ziua.

Luand primul tren, am avut ocazia sa vedem si o bucatica din München (am stat acolo cam o ora jumate pentru ca trebuia sa luam trenul spre Salzburg). Astfel, dupa o neapte nedormita si o zi de cutreierat muntii in Austria, am ajuns acasa obosite groaznic. Daca a meritat? Eu cred ca da. Voi ce spuneti?

München

Salzburg

Casa unde s-a nascut Mozart

Stuttgart

2010-02-03T12:08:00.000-08:00

Din pacate in ultimul timp scrisorile mele din Germania au luat o alta nuanta. De aceea am sa incerc sa recuperez cele perdute si sa va mai arata Germania asa cum o vad eu...

Inca in noiembrie am facut o calatorie de o zi la Stuttgart. Trei ore in tren dus, trei ore in tren intors destul de obositor dar a meritat.

Lacul din fata castelului nou

Opera

Orasul de sus

Curtea castelului vechi

Enorma piata a castelului nou

Curtea castelului nou

Si iar despre tine...

2010-01-25T13:51:00.000-08:00

Astazi am fost din nou la aupair club. Ultima oara cind am fost acolo a fost direct dupa despartirea de tine. Am fost trista atunci. Nici nu am incercat sa ma prefac ca totul e bine. Nu am putut. Astazi insa a fost bine. Am discutat mult, fara intrerupere doar sa-mi iau gindul de la tine. Am zimbit pentru ca ma simteam bine. Am dansat si astfel am uitat pentru citeva clipe de tine, de aceea ca nu mai esti linga mine, ca nu vei mai fi niciodata...

Insa odata cu sosirea acasa gindurile au revenit. Iarasi zburau la tine, iarasi nu ma lasau sa-mi vad de ale mele. Odata cu stergerea machiajului a trebuit sa dau jos si masca femeii puternice, care poate sa treaca peste toate. Zimbetul a fugit fara urma, stralucirea ochilor a disparut si ea, iar lacrimile au inceput sa curga siroaie...

De o saptamina nu am mai plins. Am crezut ca gata cu suferinta. Am crezut ca sunt pregatita sa ies in lume si sa fiu cea de pina acum... Am crezut dar nu e asa... Nu pot, nu stiu cum sa traiesc fara tine... In piept doare atit de tare, nu am aer, doar... tu erai aerul meu, zimbetul meu, fericirea mea, iubirea mea...

Intoarce-te la mine...

Yanni

2010-01-23T05:07:00.000-08:00

Cita energie exista in muzica asta...

... cit suflet...

... cita armonie...

Regret

2010-01-20T11:08:00.000-08:00

Ce s-a intimplat de acum totul s-a schimbat? Unde am gresit? Cind ai cedat? Cum s-a intimplat ca ai incetat sa mai vrei sa fim acceasi persoana, sa luptam cu toate nedraptatile si greutatile cu care soarta ne-a pus fata-n fata, sa mai crezi ca putem reusi... impreuna? Ce-ti pasa daca ma place lumea sau nu! Ce mai conteaza ce spun altii cind tu ar trebui sa asculti doar de inima ta! Si ea nu mintea... Pentru ca simteam tremurul vocii la fiecare "te iubesc", vedeam dorinta in privirea ta, iti simteam corpul arzind cind erai linga mine...

Ai decis insa sa calci in picioare toate cite le-am trait si le-am simtit in doi. Ai cautat mereu diferente intre noi. Ai lasat indoiala sa-si faca culcus in inima ta si astfel ai uitat de sentimentela tale. Ai uitat ca eu am fost prima care te-a facut sa te gindesti la viitor, prima care ti-a aratat o alta lume decit cea in care traiai, prima care ti-a spus "am nevoie de tine", prima care a crezut in tine, prima care te-a incurajat si nu te-a lasat balta in cele mai grele momente ale vietii tale... prima...

Ai decis sa stergi totul cu buretele indiferentei, sa lasi totul trecutului, sa te prefaci ca nu tii minte si ca nu-ti pasa... Ai decis... Fara sa ma intrebi, fara sa-mi dai o sansa sa-ti arat ca exista o solutie, fara sa stii ca eu ne-am mai dat o sansa... Ai decis ca cu un "suntem diferiti" ai explicat totul, ai sters sentimentele mele, dar mai ales ai uitat de ale tale...

Iti amintesti, eram straini la inceput? Abia daca ma priveai, abia daca imi spuneai o vorba... Peste un timp insa am devenit atit de apropiati. Simteam ca esti tu, ca nu mai am nevoie de nimeni, ca te vreau doar pe tine... pentru totdeauna... Iar tu... timid si modest... mi-ai dat atita curaj sa lupt pentru tine si pentru dragostea mea...

Acum regret doar ca nu am avut o ultima clipa linga tine, o ultima noapte sa-ti simt caldura corpului si sa pot lua putin din ea pentru zilele reci, un ultim sarut care sa ma indulceasca si sa ma faca sa nu simt amarul sufletului acum... cind nu esti linga mine...

2010-01-17T08:09:00.000-08:00

de ce doi oameni care se iubesc nu pot fi impreuna...? de ce indoiala si nesiguranta sunt mai puternice ca dragostea...? de ce ma lasi atunci cind inca ma vrei linga tine...?

Parisul... m-a dezamagit

2010-01-15T12:33:00.000-08:00

Da... asa este...

Sa incep insa cu inceputul. Mi-am dorit inca de cind eram in Moldova sa sarbatoresc revelionul la Paris. Ideea de a bea sampanie sub Turnul Eifel, avind linga mine persoana iubita, privind in doi la focurile de artificii care dupa imaginatia mea trebuiau sa fie superbe, ma incinta pur si simplu si nu m-a lasat sa traiesc linistita pina cind nu m-am vazut acolo. 3 zile la Paris... CIt de superb trebuiau sa fie ... !!! Nu a fost insa asa...

TOtul a inceput cu ploaia care a stricat din start dipozitia. Nici sa faci poze, si sa priveti mai in deaproape un obiectiv turistic... Totul trebuia facut in graba, ca de altfel riscam sa ne udam pina la oase. Prima cladire pe care am vizitat-o a fost Sacre Coeur. Superba biserica, pacat doar ca nu am avut timp sa ma apropii de ea macar la un pas. AM facut niste poze de la distanta si atit, pentru ca in 10 minute pornea autobusul spre alt monumet. Din cauza ploii geamul era ud si multe poze din autobus au iesit aiurea. Bine macar ca la Turnul EIfel ne-au lasat ceva mai mult timp si am putut sa fac mai multe poze...reusite. Dar... nicio sansa sa te apropii, pentru ca trebuia sa mergem la repartizarea camerelor la hotel. DUpa aia am facut o mica-mare plimbare pe jos pe Champs-Elisees pina la Arcul de Triumf. Am facut poze, am pus mina pe el... lucru foarte important pentru mine. Trebuia sa simt totul ca sa realizez ca nu e vis. Pe ploaie am ajuns si la piramida Louvre-ului. E frumoasa seara. Pacat ca nu am avut destul timp s-o vad si ziua, pentru ca noi am decis sa nu vizitam muzeul si sa nu stam la coada ore intregi pentru a o vedea pe Mona Lisa. La urma urmei e doar un tablou. Pentru seara am cumparat bilete la o plimbare pe Sena. CIca sa vedem PArisul noaptea. Ar fi fost bine daca nu era ploaie. Dar asa...

A doua zi am fost la Versailles. Trei ore in atmosfera regeasca, sala de oglinzi, gradinile palatului... Frumos. Dar cu ploaie, umbrela si fara dispozizie de a intimpina noul an. Dupa, am fost pe Turn. Bine ca am stat in rind la bilete numai o ora si nu mai mult. Din cauza cetii am decis ca nu face sa urcam pe platforma a treia si sa platim astfel 7 euro. AM uract numai pina la platforma a doua, pe scari, cu doar 3,50 euro. SI nu regret ca am urcat treptele. Acolo, intre fiare si vint rece te trec asa emotii !!! CInd am urcat era ziua. CInd am coborit era deja seara. Coborind am vazut cum se face ca el lumineaza atit de frumos noaptea. Apoi ne-am indreptat spre hotel. Ne-am odihnit putin, ne-am uscat si am mers din nou in centru. Am asteptat miezul noptii. Si a venit. Am asteptat focuri de artificii. Nu au fost. Rezulta ca la ei sunt interzize. Ziua cind focurile de artificii sunt permise este 14iulie, ziua nationala a francezilor. Deci... dezamagire totala.

In fine a treia zi. Numai sa nu ploua... SI nu a plouat. Dar a fost un ger !!! Era foarte important nici frig tare sa nu fie, pentru ca pentru ziua aceasta am avut ceva foarte special planuit. Am vizitat Disnayland-ul. Da... poate pare copilaresc. La inceput nu planuisem, dar pina la urma am decis sa o facem. Si pot spune ca acesta zi a fost cea mai plina de emotii si peripetii. A meritat ! Topogane, masini, casute din povesti, munti, pirati... numai ce nu am vazut! Pina si in cosmos am fost ! :) A fost cea mai frumoasa zi petrecuta la Paris.

Timpul trist nu mi-a permis sa vad frumusetea PArisului. Din contra am petrecut tot timpul plingindu-ma pe cit de putin noroc am avut cu el. Nu am inteles de ce i se zice orasul indragostitlor, pentru ca tot ce am vazut au fost fete triste si obosite de atita ploaie...

Mersi

2010-01-12T01:56:00.000-08:00

E deja mijloc de ianuarie. Nu am scris de mai bine de o luna si imi pare rau... Pentru ca au fost atitea de zis, atea lucruri de impartasit... Nici macar de sarbatori nu am putut sa scriu. Oricum am fost cu gindul la blog si la cei de pe aici, in special raza de soare m-am gindit la tine. Esti o dulce si o scumpa si iti multumesc si pentru felicitari si pentru premii.

Din pacate la mine mos Nicolae nu a venit. Dar de Craciun am primit si eu ceva cadouri... de suflet. De revelion mi-am facut singura cadou si am plecat la Paris pe 3 zile. Acum astept cu nerabdare un cadou special de la familia unde locuiesc. Imi promit de 2 saptamini internet in odaie (pentru ca mi-am luat laptop). Daca vor mai face si asta in viitorul cit mai apropiat, atunci sunt multumita de inceputul de an 2010.

Mersi mult inca o data si LA MULTI ANI !!!

Week-end cu copii

2009-11-20T11:30:00.000-08:00

Da... parntii copiilor au decis sa-si ia liber ceva zile si au sters-o ieri in Dubai. Fara sa le pese ca copii ramin cu mine. Sau... ca eu ramin cu copii. Pentru ca eu sunt cea care va avea de suferit pina luni dupa amiaza.

Ce copii? Trei fete nataflete, care nu imi prea dau ascultare, ma fac sa ma enervez, sa tip. Stres intr-un cuvint. Cea mai mare e Mara, are 10 ani si e primul an la gimnaziu. Aia mijlocie e Juliane, 8 ani si e foarte baietoasa. Cea mai mica are 5 ani, se numeste Sina si e draguta... dar numai cind vrea ea.

In principiu nu am probleme cu ele, ne intelegem (acum zic multumesc Domnului ca am avut asa profi severi la universtate si ne-a pus sa stam numai cu nasul in cartile de germana), doar ca... atunci cind nu e nimeni din parinti acasa... stiti voi... cind pisica nu-i acasa soarecii joaca pe masa. Doar ca jocurile lor sunt uneori cam exagerate si in casa asta nu se stie de masura.

In fine... ziua de vineri trecut bine. Au mai ramas inca 2 zile. Caci luni... pina vin parintii, fetele sunt la scoala/gradinita.

Un adevarat week-end cu copii. Dar voi ce faceti in week-end?

Leapsa de la raza de soare

2009-11-19T14:04:00.001-08:00

Draga raza de soare mersi pt leapsa. Chiar imi era dor. Deci... o poza haioasa si una de suflet.

La capitolul "haios" as putea pune zeci de poze. Caci, pentru a uita un pic de dor, ne facem de cap pe cinste cu fetele aici. Urmatorele poze sunt facute in Salzburg, Austria, in parcul piticilor. Ei bine... vedeti voi singuri ce pitici "hazlii" sunt acolo... :)))

Natala/Natalia din Polonia e cea mai nebuna persoana pe care am cunoscut-o eu in viata mea. Nebuna... in sens bun.

Eu... incercind sa imit un pitic.

Svetlana din Rusia... are nevoie de o pereche de ochelari.

De suflet...

Fratele meu, masina noastra, Moldova, cimpii, zapada... Cit de mult imi lipseste totul...

p.s. Leapsa o pot prelua toti cei cu simtul umorului si care duc dorul ...

Schimbare...

2009-11-19T13:58:00.000-08:00

Mult timp nu am mai fost pe aici. Nu pot, nu am timp, nu am curaj uneori... Cineva mi-a spus ca m-am schimbat de cind sunt in Germania, ca am uitat de indrazneala, tupeu, sunt molatica... Poate... si cred ca stiu cine e de vina. Dorul de casa...

In fine, de fapt asta nu conteaza acum. Am revenit... cu un alt nume. Pentru ca blogul "Scrisori din Germania" imi da intradevar batai de cap, am zis sa fac 2 in 1. De azi inainte, imi public toate scrisorile din Germania, in jurnal. :)

Weißenburg, Treuchtlingen, Ansbach

2009-11-19T13:54:00.001-08:00

Liebe Freunde,

era simbata la amiaza cind am decis sa-mi iau inima in dinti si sa plec de acasa, sa mai vad si eu lumea. Ca... nu de alta dar spun rudele mele: ce, ai plecat in Germania ca sa stai acasa?

Ei bine, cu ceva informatie in buzunar si cu o companie de nota 10, am pornit pe urmele romanilor. De ce? Pai pentru ca Weissenburg e un oras care cu mult timp in urma a fost ocupat de romani. Cetatea unde ei locuiau pe timpuri a fost partial reconstruita in muzeul romanilor din acelasi oras.

Desigur, ca in multe orase din Germania, exista in Weissenburg si un castel/palat/cetate... pe care din pacate nu l-am vazut. Se afla la o distnta mult prea mare de oras, pe un munte, si dupa cum nu aveam la dispozitie decit 3-4 ore, am decis sa nu riscam. Tot in acest oras m-a fascinat arhitectura. Casute mici, vech dar reinnoite: un oras al papusilor...

Dupa cercetarile pe terenul romanilor, a trebuit sa luam trenul spre Treuchtlingen, pentru ca acolo sa luam un alt tren spre Ansbach. Ei bine... Treuchtligen s-a dovedit a fi nu numai o gara dar si un orasel destul de dragut cu o arhitectura moderna si cu... un palat exact in centrul orasului. Simpatic, ce sa zic, doar ca daca ne intimpina soarele si nu ploaia, er sa fie mult mai bine.

Dupa a urmat renumitul Ansbach. Renumit prin ce? Prin gradina domneasca si orangerie. Da... atita simetrie intr-o singura gradina nu am vazut in viata mea. Fiecare copac are locul lui, toate plantele sunt plantate la o anumita distanta, toti arbustii au aceisi inaltime... Va las sa va convingeti singuri...

Gradina zoologica

2009-11-19T13:53:00.001-08:00

Liebe Freunde,

in orasul unde locuiesc, se afla cea mai mare gradina zoologica din sudul germaniei. Cu toate ca era timp urit cind am vizitat-o, am ramas prfund impresionata de numarul de specii de animale pe care le poti vedea. Plus la asta, amplasarea lor e foarte bine organizata.

Pentru ca este destul de mare, ii spun in gluma "padurea zoologica". De fapt menajeria e amplasata direc in padure, unde pur si simplu s-au construit drumuri, casute si alte chestii pentru vizitatori.

Flamingo

V-am spus ca e padure?

Girafe

Modul de circulatie

2009-11-19T13:52:00.000-08:00

Liebe Freunde,

inainte de a veni aici, am tot auzit vorbe de lauda despre sistemul de circulatie din Germania. Cica se circula regulat, nu se intirzie... Bine, e adevarat, asta numai daca sa vorbim despre circulatia interna. Dar daca ai nevoie sa pleci in alt oras, e catastrofa!!! Am avut aseara ocazia sa stau in gara mai mult de o ora si astfel mi-am dat seama ca e dezastru total daca un tren intrirzie macar si cu 5 minute.

Gara centrala din Nürnberg, are 23 de linii. Sau peronuri daca vreti. Pentru ca aveam inca mai multe de juma de ora la dispozitie pina cind sa vina trenul persoanei pe care o asteptam, am decis sa mai tec de pe o linie pe alta, poate vad ceva interesant. AM sta cca 10 minute pe linia 12 unde nu am auzit nimic altceva decit: trenul X intirzie cu 10 minute; pentru ca trenul Y intrizie cu 15 minute, el nu vine pe linia 13 ci pe linia 9; trenul Z intirzie cu 13 minute si sosete nu pe linia 9 ci pe 19.

E groaza! Bine ca m-am mai acomodat putin cu gara si am idee unde s-o apuci. Dar unul care vine aici pentru prima oara, nu se clarifica de unul singur. Garantat! Pentru ca sa ajungi de pe linia 9 pe 19 trebuie sa cobori ceva scari, pe urma s-o iei la stinga ori la dreapta, iar daca o apuci pe dumul gresit sa te intorci inapoi, pe urma sa urci ceva scari (sa nu uitam - cu tot cu bagaje), si... daca ai norocul sa nu se fi schimbat ceva in ultimul mment, sa urci in trenul de care ai tu nevoie.

Credeti-ma, cind e haos si multa lume care nu stie unde s-o ia, ai mari sanse sa te ratacesti si sa scapi trenul. Nebunie curata !

Da si... trenul persoanei pe care o asteptam, a venit nu pe linia 8, unde se credea ca va ajunge, ci pe 9. :)

Party

2009-11-19T13:51:00.000-08:00

Liebe Freunde,

am avut noarea sa asist la un evenimet foarte important pentru amilia unde locuiesc. Ziua de nasterei a stapinei casei. Ei bine... e diferit. E chiar diferit de tot ce am vazut eu pina acum. Cica e o mica festivitate, la care vin 30 de persone, care vor fi pe ici, vor bea, vor minca, vor vorbi pina seara tirziu, si vor leca intr-un final, lasind in urma un teanc de vesela murdara pe care a doua zi "cineva" trebuia s-o spele. :)

Da... Nu e rau, nu zic. Doar ca e forte straniu ca cineva strain sa cotrobaiasca prin frigider, sa caute bautura care-i place. Ca vedeti voi... nu toti beau titpul dat de bere, sau nu toti beau sampanie, vin alb sau rosu, martiny... Tot pentru aceasta mica sarbatoare s-a dat comanda de mincare la restaurant. Nu nemtesc, normal. Turc. Exact. La acesta party nemteasca (sau acest party nemtesc, ca nu cunosc genul :) ) s-a consumat mincare turceasca. Iute... de-ti iesea foc pe urechi!

Dar ce atmosfera...! Vine multa lumea care poate nici nu se cunoaste, si discuta pe ici pe colo, in grupuri. Mda... si eu am avut loc acolo, spre marea mea mirare. De ce? Pentru ca un Au-Pair-Mädchen care cunoaste limba atit de bine, trebuie sa comunice si ea cu societatea nemteasca. Si cel mai haios, dar si suparator lucru, e acela ca lumea habar nu are de R.Moldova. Cica e la granita cu Belorusia. Sau si mai nou, limba de stat aici e rusa.

Desigur ca poate, tot circulind dintr-un grup in altul, aveam sa mai invat pe cineva unde se afla Moldova. Dar... pentru ca incepusem sa ma plictisesc, am facut bine si.. dupa desert (pe care nu-l puteam scapa) am parasit invitatii pentru am ma retrage, cu cunostintele mele in odaie.

Stiu ca poate par rautacioasa, dar... avind in vedere, ca in casa ta vine pentru o perioada de un an un om dintr-o alta tara, nu te lenevi sa rasfoiesti ceva informatii despre tara de origine a persoanei date.

Liebe Grüße aus Deutschland

Iar cu intirziere

2009-10-28T12:44:00.001-07:00

Stiu ca scriu mereu prea tirziu, dar situatia e asa. Ba nu pot scri caci nu am pc in odaie, ba acum mai nou nu a functionat pc-ul mai bine de 3 saptamini, cred... E frig la nemti. Adica a fost frig in perioada cind am vizitat gradina zoologica. Ba chiar si zapada am avut pe la mijlocul lui octombrie. Cind am simtit primii fulgi de zapada, am inceput sa pling. Pentru ca mi-am dat seama ca anul ast nu am sa ma pot bucura de zapada impreuna cu cei dragi mie.

Acum ca computerul iar functioneaza, am sa incerc sa scriu mai des, cci imi lipseste lumea asta. Cit despre scrisori ... pot zice una: saptamina trecuta am avut parte de un week-end de vis, cu multe poze si aventuri. Numai bine de scris scrisori si de impartasit emotiile cu altii. Doar ca nu m sa fac asta acum. Trebuie sa aleg din sutele poze cele mai reusite. Astfel incit sa puteti simti si voi un pic din mirosul Germaniei...

raza de soare... esti o dulec... MULTUMESC !

2009-10-13T00:55:00.000-07:00

Habar nu am ce se intimpla si de ce e imposibil de lasat comentarii la "Scrisri din Germania". O puteti face mereu in "Jurnalul Evei" la ultima postare. Mersi pentru intelegere.

Scrisoare

2009-10-05T01:28:00.000-07:00

Ei bine, cu o mica intirziere, a venit si prima scrisoare. Fara poze. Pentru ca nu sunt nici la tema, dar nici un aparat inca nu am cu care sa le fac. Sper cit de curind sa-mi procur unul, si atunci veti vedea orasul unde locuiesc.

Iertare

2009-09-21T11:35:00.000-07:00

Cer iertare ca scriu rar. Dar situatia e alta. Nu prea am timp. Sau... daca si am... nu am cum sa scriu. ideea e ca nu am PC in odaia mea. Si atunci, trebuie sa cer mereu permisiunea stapinilor. Ceea ce... ma face sa ma simt nu chiar in apele mele. Poate in curind fac rost de un PC doar al meu, si atunci...

Sunt aici

2009-09-16T07:09:00.000-07:00

Sunt aici deja de 3 zile. Ce sa spun. E altfel. Mai am nevoie de timp ca sa ma acomodez, dar si ca sa inteleaga ei cine sunt eu...

Poate ca...

2009-09-12T03:56:00.000-07:00

Din anumite motive "tehnice", calatoria mea spre tari indepartate s-a aminat exact cu o saptamina. Si pentru ca eram suparat foc la inceput, iar in final m-am trezit si cu o raceala ca in copilarie, nu am avut cum sa scriu. :(

Miine plec sigur (asa zice soferul). Si m-am gindit ca ar fi bine sa trec peste toate cele intimplate saptamina asta, si sa postez si eu ceva, din Moldova...

Nu e nimic altceva decit un cintec. Nu vin cu nimic nou. E aceeasi trupa. Doar cu un mesaj mai special de aceasta data. "Poate ca" este o piesa despre cei slabi, cei ce renunta la viata si aleg sinuciderea. La intrebarea "de ce fac oamenii asta?", baietii raspund:

poate ca ei nu aud destule,
poate ca nu vad bine
poate ca le lipseste ratiunea
sau le lipseste curajul...

Cit despre clip... cred ca se potriveste de minune versurilor.

Alo......

2009-09-05T11:58:00.000-07:00

- "Daca plec totusi duminica si nu simbata, hai sa iesim sa ne mai vedem odata..."
- "Bine, dar... Cu ce o sa te ajute asta?"
- "Ce te costa?..." am intrebat la rindu-mi
- "Nimic. Te sun eu daca ceva."

Au trecut doua zile. Eu plec duminica. Dar el nu m-a sunat. De ce? Ce il costa pe un barbat sa puna mina pe telefon si sa dea un sunet? De ce asteapta EI sa facem NOI primul pas?

Ceva special

2009-09-04T12:01:00.000-07:00

Nu mai e un secret deja ca plec in Germania. Am anuntat ca mi-am luat viza, apoi am tot mentionat ca plec, ca parasesc locurile natale. Deci... nu e o noutate. Mai nou e insa altceva.

Mi-am facut un blog nou. Asta nu inseamna ca nu voi mai scri pe acesta. Nici gind sa las balta "Jurnalul Evei". Doar ca acela e special pentru curiosii ca raza de soare, care spunea intr-un comentariu: "oh, deja pleci??? macar pe blog sa nu ne parasesti:D... succes pe drumul tau... si sa nu uiti ca esti datoare dupa ce ajungi cu barfe multe despre cum e acolo..." sau : "PS: dupa ce ajungi esti datoare cu cateva descrieri si impresii:))"

Dupa ce am citit aceste comentarii s-a nascut ideea de a forma blogul "Scrisori din Germania". Acolo veti citi toate impresiile despre tot ce tine de Germania, veti vedea poze din locurile vizitate si veti putea urmari multe alte chestii :)

Sper doar sa am destul timp sa impartasesc cu voi tot ce am sa traiesc eu acolo.

Numaratoarea inversa

2009-09-04T01:44:00.000-07:00

...a inceput. Nu stiu exact cind se va intimpla marele evenimet. Miine poate. Sau poimiine... Ce mai conteaza, oricum trebuie sa plec...

Aproape totul e pregatit. Nu-mi ramine decit sa dau un sunet si sa concretizez ziua si ora plecarii. Oare...? Cit nu as da sa mai stau un pic. Stiu... asta ma va emotiona si mai mult, dar sa mai stau un pic... mi-ar face atita bine...

De miine, sau poimiine, nu voi mai sta cu ei la masa, nu ma voi mai certa cu fratele meu, nu-i voi mai tine "lectii" de etica... De miine, sau poimiine, pe mama n-o va mai astepta nimeni acasa, nu va mai "birfi" cu mine ore intregi, nu vom mai privi impreuna vreun serial la acasatv... De miine, sau poimine, tata nu va mai intreba, atunci cind ma vede la computer: "Cu cine stai de vorba? Cu nemtii?" :) De miine, sau poimiine, nu voi plimba seara de seara catelul nostru, nu ma voi mai bucura se nasterea unui iepuras, nu voi mai minca cirese si piersici din gradina noastra... De miine, sau poimiine, nu voi mai face plimbari prin oras, nu voi mai fi martora la multe evenimente care se vor intimpla, nu voi mai vorbi cu ei, nu ma voi mai uimi de prostiile facute de ei... De miine , sau poimiine, ii voi duce dorul mai mult ca niciodata, fara sa stie macar, fara sa-si dea seama...

Da... stiu, tot de miine, sau poimiine, incep o alta viata, int-o alta lume. Dar imi va lipsi aceasta lume, a mea, unde am si eu locul meu... si oameni dragi mie. E clar... nu exista cale de intoarcere, nu pot da inapoi, acum, cind sunt atit de aproape de a-mi realiza visul cel mare.
Dar o bucatica din mine va dori mereu sa se intoarca inapoi, la ei, la el...

Prima prietena

2009-09-02T02:33:00.000-07:00

Scriam nu demult, intr-o postare (Prima data), ca am avut o singura prietena adevarata. Si mai scriam tot acolo ca am pierdut legatura, din cauza ca a trebuit sa-si schimbe locul de trai. Ei bine, dupa ce am rezolvat leapsa data, si mi-am amintit de ea, am zis ca nu se poate sa ramina totul asa, ca trebuie s-o gasesc, mai ales acum...

Am inceput cu fostii colegi, dar nu m-au putut ajuta. Sigur multi si-au amintit de ea, dar n-o mai vazuse lumea de atunci. Numai un coleg, care "disparuse" odata cu ea, dar peste care am dat pe un site gen hi5, facebook, doar ca rusesc, mi-a spus ca vorbise cu ea, chiar pe acel site. Am luat legatura, dar fara succes... Ea nu mai intrase pe acolo de mai bine de o luna... :(

Un pic cam disperata... si aproape gata sa dau miinile jos si sa incetez s-o fac pe detectivul, apare o colega de liceu de-a mea, care... a fost colega de facultate cu EA. Nu numai ca se cunosc, dar sunt si bune prietene... Cit de mica e lumea, mi-am zis atunci !!! Aflind telefonul ei, nu am ezitat mult si am sunat-o...

Doamne, ce emotii... !!! Nu ne vazusem si nu ne auzisem aproape 10 ani !!! Strigate de fericire, risete, intrebari de tot genu'.... "Chiar tu esti ?! Doamne, de cit timp nu ne-am vazut ?! Ce facultate ai facut? Nu te-ai casatorit?"...

Mi-au dat lacrimile... Si ei cred...

1 Septembrie

2009-09-01T01:27:00.000-07:00

Azi e prima zi de scoala. Asa incepe la noi anul de studii (si la scoala, si la universitate), la 1 septembrie. Timp de 17 ani am facut si eu parte din lumea asta. Acum insa gata cu studiile !

E straniu totusi sa stii ca lumea merge, tu insa nu. Ca lumea se reintilneste cu colegii de breasla, ca discuta despre vacanta, calatorii si distractii, iar tu nu. Ca profesorii cer de cele mai multe ori sa povesteti cum ti-ai petrecut vara, pe tine insa nu te intreaba nimeni asta.

Simt ceva deosebit acum, cind imi amintesc de atmosfera de la scoala: copii veniti in clasa intii, cu fundite, cu flori; liceeni dintr-a 12-a, emotionati si ei (chiar daca nu recunosc asta), cu gindul deja la BAC (nu ca s-ar pune pe invatat de la 1 septembrie, dar oricum sunt coplesiti de intrebari de gen: cum va fi? voi reusi?).

Iar la facultate... Aici e altfel... Nu pot uita mirosul aulelor... Mirosea a gol, a curat... Nu pot uita nici fetele boboceilor care priveau infricosati in jurul lor, pentru ca au intrat intr-o lume straina lor... departe de casa si prieteni...

Chiar daca la absolvire (si a liceului, si a universitatii) am spus ca nu-mi va fi niciodata dor de scoala/universitate, acum pot spune sigur ca imi e dor de ele... Si... poate nu de carti, caiete, materii si alte lucrusoare "infernale", ci de prima zi de studii, de atmosfera de atunci...

In ploaie...

2009-08-31T06:11:00.000-07:00

Aseara a plouat.
Muzica dj-lor veniti de pe la capitala sa faca veselie si placere tinerillor insetati de muzica de calitate, nu le-a dat voie acestora sa parseasca piata. Si au ramasa sa danseze in ploaia rece care anunta de citeva ore ca are sa vina neintirziat.

Si noi am ramas linga ei. Dar nu pentru a dansa. Nici pentru a asculta macar. Eu am ramas pentru ca am vrut sa te simt linga mine inca putin. Am vrut sa-ti simt respiratia pentru ultima oara... poate. Sa simt caldura corpului tau. Am vrut sa ma faci sa vreau sa ma intorc. La tine. Pentru tine.
Dar tu ? Tu de ce ai ramas ? De ce ai ramas nemiscat si mi-ai dat voie sa-ti simt pielea uda de ploaie dar inca calda, sa te aud, sa vreau sa ma intorc pentru tine ? Stii doar ca-mi esti interzis. Stii doar ca-ti sunt interzisa... Si pentru ca ploua trebuia sa pleci, sa ma lasi cu gindurile si sentimentele mele...

Tu insa ai ramas... cu mine... in ploaie...

Prima data

2009-08-31T03:07:00.000-07:00

Pentru ca din anumite motive am lipsit de pe aici, am decis azi sa citesc tot ce ati scris. Si astfel am gasit la Irina leapsa « Prima data ». Trebuie sa scriu despre toate debuturile mele. :) Ei bine, pentru mine e chiar un debut in domeniu, pentru ca nu am mai facut o leapsa pina acum. Sa vedem ce iese...

Prima zi la grădiniţă: Nu tin minte. :) Dar din ce povesteste mama, am fost destul de calma si nu am plins.

Primele seriale urmărite: Nu stiu daca a fost primul sau nu, dar imi amintesc foarte bine de telenovela « Alondra » difuzata in 1995 cu Ana Colchero. Eu nu aveam timp ziua de desene animate, pentru ca mai faceam si o scoala de muzica. Seara insa, priveam toata familia serialul dat...

Prima rochiţă preferată: Pe la 3 ani aveam o rochita galbena cu ratuste desenate pe ea, pe care o purtam cu mare drag (asa zice mama).

Prima dată când am aflat că Moş Crăciun nu există: Cred ca aveam vreo 5 ani. Cu citeva zile inainte de Anul Nou (la noi atunci vine mosu’), am fost cu parintii la Chisinau la un magazin enorm (asa mi se parea mie atunci). Acolo am vazut o papusa cu parul roz pe care mi-o doream foarte mult. Nu mi-au luat-o. Dar am primit-o dar de la mosu’, sub perna. Atunci am si inteles ca de fapt au fost parintii care mi-au pus-o acolo.

Prima zi de şcoală: Tot ce tin minte este ca s-a facut apelu’... Avind numele de familie cu litera « S » mi-am auzit numele aproape la urma. Atunci am crezut ca eu am venit prea tirziu si de aia am fost inscrisa la sfirsitul listei... :)

Prima tabără : Treceam a V-a si am mers cu fratele mai mic. Se facea discoteca seara si mi-era rusine sa dansez...

Primul telefon: Cind fratele meu a facut rost de unul, eram in anul intii la facultate. Erau destul de scumpe inca... dar totusi ai mei l-au procurat ca sa ma poata contacta mai des.

Prima dată când m-am împrietenit cu cineva : Am avut o singura prietena adevarata. Inca din scoala primara. Dar intr-a VIII-a a pleacat la Chisinau si de atunci nu am mai gasit o prietena ca ea... :(

Prima zi la liceu: M-am simtit straniu pentru ca eram printre straini. Aveam linga mine o singura colega cu care am invatat intr-a IX-a. Ne-am lipit una de alta si am zis ca vom trece peste totul impreuna. In grupul celorlalti ne-am incadrat mai greu, dar... mai tinem legatura si pina acum (dupa 5 ani de la absolvire). Cu ea insa... :(

Prima dată când am fost fan adevărat: Nu am avut niciodata un idol, dar inca din gimnaziu imi placeau mult C. Aguilera si B. Spears. Erau vedetele cele mai ascultate de atunci.

Primul 2: Am luat doar 2 note negative pe parcursul a 12 ani de scoala. Dar sunt evenimetnte de care ma leaga niste amintiri foarte neplacute. Intr-a IV-a am luat un 4 la matematica. Am rezolvat totul corect, doar ca eu am rezolvat o varianta care nu exista nici pe tabla, nici pe foaie. Nicaieri. Vazusem doar 8 in loc de 5, 9 in loc de 4… si astfel am facut eu insasi varianta mea de exercitii. Atunci am descoperit ca am miopie.

Apoi am luat un 2 intr-a IX-a la romana. In citeva zile s-a furat registrul clasei. Vina a fost data pe mine (cum ca "am vrut sa scap de 2"). Au urmat citeva luni de cosmar, in care am fost amenintata cu exmatricularea, in care mama a facut atac de nervi.... In fine... Eram nevinovata, si am dovedit asta pina la urma, doar ca eu consider anul de absolvire a gimnaziului - an de doliu. An de care imi amintesc cu lacrimi in ochi...

Primul sărut: In blocul unde locuiam pe atunci. Dupa sarut m-am rusinat atit de tare, incit nu stiam ce sa fac si am decis sa fug in casa. :)

Primul post pe blog: Anul acesta, pe 26 iunie. Cu o zi inainte am dat intimplator de blogul Irinei. Citisem inainte si cite ceva de pe blogul lui Cabral, dar nu aveam timp sa-mi fac si eu unul. De data aceasta insa, am zis ca trebuie sa incerc. Cu aceasta ocazie zic : « Irina, grand mersi !»... :)

Prima iubire adevărată: A fost si cea mai dureroasa. A luat sfirsit acum 2 ani.

Prima dată când am stat toată noaptea cu tocuri de + 10 cm: Asta chiar nu e problema. Port aproape mereu incaltaminte pe toc.

Prima probă la BAC: Stiu doar ca a fost proba la romana, ca mama era prin apropiere si ca am avut mari emotii. Nu insa atit de mari ca la examenele de licenta de la facultate.

Prima zi la facultate: Imi place sa-mi amintesc de prima zi de facultate. Tin minte atitea detalii...!!! 1 septembrie, miercuri, multa lume pe hol, nu puteam gasi aula 463... Dupa intinirea cu decanul facultatii a urmat ora de franceza. Am luat loc in banca a 2-a din stinga. Dupa aia s-a asezat linga mine Maria. Tin minte totul: ca eram 13, ca unii din colegi se cunosteau din ziua inscrierii, tin minte chiar si ce discutau ei... Dar mai ales il tin minte pe el... A intirziat si profa « l-a luat peste picior »... Inalt, brunet, imbracat in costum beige...

Frumos, cred eu, sa-ti amitesti de toate chestiile astea. Cei care au placere si curajul sa treaca prin asta, o pot face...

Lantul blogurilor Inimi si Diamante

2009-08-26T07:38:00.000-07:00

Premiul se duce la:

Cora
Raza de soare
Irina
Catalin
Iulia
Orianda
Iuly
Mace
Ciocolatika
Florin

*trimite-mi-l inapoi - daca ma numeri printre prietenii tai;

* nici o trimitere... mai ai inca de lucru la relatia ta cu ceilalti;

*2 trimiteri...esti amabil, dar ai nevoie sa te exteriorizezi;

*4 trimiteri...ti-ai ales bine prietenii;

*6 trimiteri... esti dintre cei mai populari, si acesta este probabil motivul pentru care esti in lista mea!

Viata ta

2009-08-24T23:51:00.000-07:00

Citisem odata undeva o fraza spusa de Ch. Lichtenberg, un renumit fizician german. "Oamenii ar fi mai fericiti daca s-ar interesa de viata lor, asa cum o fac cu viata celorlalti". Acest mesaj, care a vazut ziua in secolul 17, a luat o alta forma (dar acelasi continut)in secolul nostru.
Si iarasi vin cu piesa aceleasi trupe - Söhne Mannheims. "Dein Leben", adica "Viata ta" e un mesaj clar oamenilor din intreaga lume sa faca ceva pentru a schimba lumea. Pentru asta trebuie sa inceapa cu viata lor...

p.s. Special pentru Raza de Soare (dar si pentru cei ce nu stiu germana), am sa traduc citeva fraze, cuvinte, care transmit ideea cintecului...

"Vezi-ti de viata ta, si apoi ai grija de noi..."
"Trebuie sa miscam ceva, altfel nu se schimba nimic..."
"Traiste-ti viata..."
"Speranta e mai mare decit marea..."
"Nu mai e vorba doar de viata ta, ci de aceea daca exista o viata..."

Si daca nu pentru mesaj, cintecul trebuie ascultat macar pentru melodia buna, clipul bun, si niste peisaje...!!!

As vrea doar sa-ti aud vocea

2009-08-24T09:09:00.000-07:00

Am primit pe e-mail o declaratie de dragoste... se pare.
E vorba de noua piesa a trupei Söhne Mannheims infiintata de Xavier Naidoo despre care am vorbit odata. In acest clip el poarta sapca. De fapt, cu sau fara ea, se deosebeste de ceilalti membri. :)
Titlul piesei e "Ich wollt nur deine Stimme hörn", adica "As vrea doar sa-ti aud vocea". O adevarata oda dragostei...! Se crede ca dragostea nu poate fi descrisa. Ei insa reusesc s-o faca...

Ajutor, ma plictisesc !

2009-08-24T08:21:00.000-07:00

Da... asa e... Orict nu ar fi de straniu, oricit de vara si vacanta nu ar fi, eu tot ma plictisesc...
Fiind obisnuita sa am mereu ocupatie, sa invat (normal... 12 ani de scoala si inca 5 de universitate), acum, ca e deja sfirsit de vacanta, incep sa ma plicisesc. Numai cite nu am incercat ! Si tot degeaba...

Ma ajuta cineva cu niste sfaturi? Cum salvez ultimile zile de vara petrecute... acasa?

Duminica seara...

2009-08-23T10:55:00.000-07:00

Am fost luata cu sila de ai mei in sat sa-mi vad buneii. Am tot sperat sa ma sune "cineva" si sa zica ca "hai sa iesim" si astfel sa am motiv sa nu ma duc. Nu a fost sa fie. Se pare ca "cineva" dormea. Si am venit si am tot sperat ca are sa ma sune... dar... dormea. Si acu'... s-a dus dracului seara. Ca ma gindeam ca poate ies cu gasca lu' frate-meu. Dar nu... pt ca ei... ori ies numa' baieti, ori ies toti cu perechi. Sint in plus, e clar. Si... seara de duminica... o voi petrece ca si multe alte seri... La comp'... citind... ascultind muzica... si mai nou... plingind...
Ce week-end... !

Te vreau linga mine

2009-08-22T13:30:00.000-07:00

Nu stiu ce am. Dar in ultimile doua zile, gasesc piese care exprima destul de bine ceea ce simt acum, cind el nu e linga mine... unele mai noi, altele destul de vechi, dar toate in spaniola. Aceste trei imi sint foarte dragi... ca si el...

[ :X ] Divino ~ Pobre Corazón [ :(( ]
Asculta mai multe audio Muzica

Jennifer Lopez - Me Hases Falta
Asculta mai multe audio Muzica

Indragostita...

2009-08-20T09:16:00.000-07:00

M-am indragostit. Din nou. Asa cum cu citiva ani in urma ma indragostisem de cintaretul german Xavier Naidoo, la fel de repede m-am indragostit azi de Cassandra Steen. Nu stiu nimic de ea. Nici virsta, nici cum a ajuns sa cinte. Nimic. Stiu doar ca piesele ei ma fac sa ma simt la fel ca si atunci cind il ascult pe Xavier.

Albumul se numeste "Darum leben wir" in traducere: "Pentru asta traim"
Cassandra Steen - Darum leben wir (Official Version)

Si inca un clip, nu mai rau decit primul. "Stadt" adica "Orasul"
Cassandra Steen feat. Adel Tawil "Stadt"

In top

2009-08-19T03:43:00.000-07:00

Astazi am primit pe mail o scrisoare de la "mein Bärchen" care e in Germania de mai mult de-o saptamina. Incearca sa ma tina la curent cu noutatile din lumea muzicii si a filmului. Zice ca urmatoarea piesa e in top acolo. Si la radio si la tv.

Pe mine nu m-a mirat atit faptul ca piesa de acest gen e in top, cit insasi genul piesei. Dupa ce au invadat lumea "TIC TAC TOE" si "Tokio Hotel" (cel putin in regiunea de unde provin), nemtii schimba rock-ul pe... blues ?

Totusi mie imi place. E ritmica si deosebit de... haoiasa (vorbele expeditorului).

La mare...

2009-08-18T11:35:00.000-07:00

Ce facem de fapt la mare? Pe linga faptul ca ne prajim la soarele fierbinte si ne balacim in apa sarata a marii, facem si multe alte lucruri... de care insa nu toti isi dau seama.

La mare... ne scaldam nu doar in valurile spumoase ale marii...

ci si in razele rasaritului de soare...

La mare...iubim sa calcam pe nisipul fierbite ziua...

si sa ne plimbam pe cel rece noaptea...

La mare... lasam ca amintire urme pe nisip...

care mai apoi sint sterse de vint...

sau de mare...

La mare... visam la nori pufosi...

si vrem sa zburam ca pescarusii...

La mare... nu incetam sa iubim...

si sa ducem dorul...

Iar cind plecam... vream sa luam cu noi fiecare fir de nisip...

o raza de soare...

sau macar o picatura de apa...

Dulce...

2009-08-16T12:05:00.000-07:00

Si l-am revazut dupa 5 ani. E acelasi ca si atunci. Face aceleasi mutrite cind ride. Are aceleasi maniere. E la fel de galant. Are aceiasi ochisori negri... si aceleasi buze apetisante. E acelasi "dulce" de atunci... Dar... interzis acum...

De ce tot ce e interzis atrage atit de mult? De ce e atit de greu sa-i rezisti?

Am rasfoit impreuna doar amintiri placute. Dar in suflet au aparut si regrete, ca odata... de mult... nu a fost sa fie...

Am venit

2009-08-16T04:56:00.000-07:00

Vacanta

2009-08-07T10:38:00.000-07:00

Imi iau liber. Plec la mare.

Dor...

2009-08-06T10:46:00.001-07:00

Dor de sarutari dulci... Dor de rasuflarea lui calda... Dor de stringeri de mina... Dor de plimbari... Dor de imbratisari fierbinti... Dor de bataia inimii lui... Dor de nopti linga el...

Nu imi este dor... Imi va fi dor...

Poveste

2009-07-31T11:53:00.000-07:00

Pentru ca ma plictiseam azi, am decis sa rasfoiec prin caietele si carnetele din timpul anilor de studentie. Oricit nu ar parea de straniu, am gasit acolo multe lucruri haioase si de suflet, care au nascut in mine nostalgia. Bine... nu ca mi-ar fi dor de universitate, dar gindul ca de la 1 septembrie nu voi mai fi acolo doare un pic.
Ei bine... ce puteam sa gasesc eu acolo mai mult sau mai putin haios? E simplu. In timplu orelor mai plictisitoare aveam obiceiul eu si cu prietena/colega mea sa scrim cite ceva in caiet. Uneori ginduri, alteori dorinte, uneori chiar discutam in scris. Astfel adunam pina la sfirsitul anului de studii un buchet de notite + prostioare de tot felul.
Tot acolo am dat si de o povestioara (autoarea/colega mea inspirindu-se din "realitatea inconjuratoare") care mi-a stirnit lacrimile. Originalul ei e in germana. Eu insa am incercat s-o traduc cit mai bine posibil.

Gasit

"Acum sint fericiti. Abia azi isi traiesc ambii timpul divin. Ce le lipsea si ce ii incurca sa fie asa mai devreme? Ei insisi nu stiu asta. Dar pentru ce o asa intrebare? E adevarat ca si el, si ea incearcau sa gaseasca raspunsuri potrivite. Ei au incercat sa puna cite un punct fiecarui semn de intrebare si cred acum ca au facut totul corect. Indifferent. Astazi toate acestea nu mai au importanta. Cine? Cind? De ce si cum? Pentru ca astazi ei sint fericiti si niciunul nu ar fi in stare sa nege acest fapt.

Ea nu si-a facut iluzii niciodata. Nu. Nu poate sa fie vorba de una ca asta. Ea vroia sa iubeasca si sa fie iubita. Mult timp a cautat un umar puternic si de incredere, credea des ca l-a gasit, insa a fost de fiecare data dezamagita.

Timp petrecut impreuna, cuvinte frumoase, ginduri, distanta.si pe urma… nu s-au mai salutat. El era putin mai tinar decit ea si pur si simplu s-a jucat. Ea il credea o bomboana dulce, in timp ce el nu a fost decit o ciocolata amara.

Ea insa nu s-a dat batuta. Si peste un timp a aparut inca un “el”. Trandafirii rosii si poeziile erau pentru ea cele mai frumoase cadouri. Totul parea perfect. Parea insa… Ea petrecea mult timp cu el, uita de toata lumea chiar daca… chiar daca ea nu avea nevoie de el, pentru ca era prea dulce. El ii lua aerul zi de zi. I-a legat chiar aripile de aur. Mai tirziu el si-a inteles greseala. Era insa prea tirziu.

Pe neasteptate a venit un alt “el”. Ei nu-I venea a crede ochilor, era entuziasmata, cum ca el ar fi cel mai bun. Nu mai avea griji. Totul ii provoca bucurie. Dragostea sa o ajuta sa treaca peste multe. Nu-si putea imagina viata fara el, putea sa-I ierte multe si nu mai asculta sfaturile celorlalti. Era oare orbita de dragoste sau doar traia ceea ce-si inchipuia? Nu. Ea credea doar ca aceasta ar fi in sfirsit dragostea adevarata si ca ei s-ar fi nascut unul pentru celalalt.
El ii saruta miinile. Ea avea fiori cind el o atingea. El i-a jurat dragoste vesnica.
Era destept, destept… insa prea mindru pentru a fi si mai destept. Uneori ei i se parea ca el ar fi un strain. Si intr-un final el a pierdut-o pentru totdeauna.

Acum sint ambii fericiti. De la inceput inca ea spunea ca el va fi iubitul ei. Odata ea chiar i-a daruit un sarut. El l-a luat fara macar sa spuna “multumesc”. Ea era incurcata, banuia ceva, stia ca el nu era chiar atit de indiferent cum vroia sa para. El spunea ca inima lui inca nu era pregatita, o iubea insa la nebunie. Spunea ca are multe scopuri in viata, ca vroia sa o cunoasca mai bine, vroia sa-I mai dea putin timp liber, s-o vada trista si fericita. Cu toate acestea el suferea mai mult decit ea.
Ceea ce simtea ea pentru el era cu totul deosebit. Ea dorea doar sa se razbune pentru acel sarut, pentru speranta care i-a fost data si luata tot atunci. Nu i-a reusit insa, pentru ca el a gasit cheita inimii ei si ea, intr-un sfirsit, a cedat.
Ea visa de mult la dragostea pe care numai el putea sa i-o dea. Cuvinte frumoase, gingasie, incredere, viitor, declaratii de dragoste, atentie – aceaste e tot de ce ea avea nevoie. Si acum le are pe toate, este fericita si il face pe el si mai fericit decit e ea insasi.

Astazi soarele rasare pentru amindoi. El a devenit mai voios. Ea zimbeste mai des. Acum sint ambii fericiti pentru ca s-au gasit unul pe celelalt, chiar daca distanta dintre ei a fost timp de trei ani de numai un metru."

In sfirsit !

2009-07-31T05:42:00.000-07:00

Gata ! Mi-am luat viza ! Va intrebati incotro ma indrept? Acolo unde nu am mai fost, acolo unde visez de 5 ani sa ajung, acolo unde - zice lumea - e mai usor de trait, acolo de unde am portile deschise sa vad ceea la ce nici nu am visat.

Ieri am luat viza pentru Germania. In sfirsit ! Ma trec fiorii cind numai ma gindesc ca timp de un an voi printre ei... strainii...

Pentru Raza de Soare...

2009-07-28T08:03:00.000-07:00

Da... cred ca ar fi trebuit inca atunci sa postez si ceva versuri din piesa. Ei bine... aici sint versurile intregului cintec. Sper ca acum sa fie mai clar mesajul lui.

S'il fallait le faire,
J'arrêterais la Terre,
J'éteindrais la lumière
Que tu restes endormi.
S'il fallait pour te plaire
T'écouter chaque nuit
Quand tu parles d'amour,
J'en parlerais aussi...

Que tu regardes encore
Dans le fond de mes yeux,
Que tu y vois encore
Le plus grand des grands feux.
Et que ta main se colle
Sur ma peau, où elle veut.
Un jour si tu t'envoles
Je suivrais, si je peux...

Et s'il fallait le faire,
Je repousserais l'hiver
A grands coups de printemps
Et de longs matins clairs.
S'il fallait pour te plaire
J'arrêterais le temps,
Que tous tes mots d'hier
Restent à moi maintenant.

Que je regarde encore
Dans le bleu de tes yeux,
Que tes deux mains encore
Se perdent dans mes cheveux,
Je ferai tout plus grand,
Et si c'est trop ou peu,
J'aurais tort tout le temps
Si c'est ça que tu veux...
Je veux bien tout donner
Si seul'ment tu y crois,
Mon coeur veut bien saigner
Si seul'ment tu le vois,
Jusqu'à n'être plus rien
Que l'ombre de tes nuits,
Jusqu'à n'être plus rien
Qu'une ombre qui te suit.

Et s'il fallait le faire...

p.s. acum e posibil sa si cinti... in unison cu Patricia Kass... :)

Straniu...

2009-07-24T11:40:00.000-07:00

Straniu lucru, dar nu am avut nici un fel de emotii. Atunci cind tii rodul muncii de 5 ani in mina, cind realizezi ca gata cu povestea despre viata extraordinara de stundent, atunci ar trebui sa te strineasca un fel de emotii aparte. Eu insa... Nu am avut nici un fel de emotii.

Credeam ca poate imi vor stirni lacrimile, ca-mi vor tremura miinile cind am sa tin diploma in mina, dar... Nu am avut nici un fel de emotii. Atita doar ca am simtit o usurare.

Gata cu noptile nedormite ! Gata cu emotii in timpul sesiunii ! Gata cu studentia !

Nu stiu... poate intr-o zi are sa-mi para rau ca nu mai sint studenta. Acum insa ma simt libera...

Eu si iubitul meu absolventi 2009

Ex-grupa 525 cu profesoara de franceza, Balti, Facultatea Limbi si Literaturi Straine, Specialitatea Germana - Franceza

E vara...

2009-07-21T06:30:00.000-07:00

Saharna Veche

2009-07-20T02:06:00.000-07:00

In drum spre Saharna Veche am vazut foarte multe statuete de acest gen. Asta m-a facut sa cred ca poporul inca mai crede in Dumnezeu.

Saharna Veche, situata la 100 km de Orhei exact pe malul Nistrului, e recunoscuta ca fiind un loc sacru. Aici poti admira superba Manastire, un izvor al minunilor, dar si stincile impadurite. Aici e mult mai multa verdeata decit la Orhei. Aceasta e puntea spre manastirea rupestra.

Manastire rupestra.

Toata familia ne bucuram de peisaje.

Sub cascada...

Senzational ! Cascada pe riul Raut. Atinge inaltimea de 6 metri. Nu mare... dar e superba.

Manastirea "Sfinta Treime" de undeva de pe stincile unde ne-am ratacit.

Acolo sus se afla "Talpa Maicii Domnului".

Orheiul Vechi

2009-07-20T01:43:00.000-07:00

Orheiul Vechi este un complex istorico-cultural, situat in centrul R. Moldova la cca 60 km nord de Chisinau. Uimitor este relieful stincos, format din 6 valuri de pamint, care de mult inca foloseau drept cetate pentru stramosii nostri.

Asa stinci nu mai intilnesi in Moldova.

Riul Raut, afluent al batrinului Nistru.

Drumul spre asa zisele "pesteri".

E destul de periculos sa ajungi acolo.

Eu... in pestera... la racoare...

Tot eu... intr-o alta pestera...

Peisaj din pestera.

Si inca un peisaj deosebit.

M-am intors

2009-07-20T01:24:00.000-07:00

M-am intors. De unde? Dintr-o aventura traita cu parintii si fratele meu. Pentru ca nu mai puteam sta acasa, nu mai puteam sa nu fac nimic, am cautat ceva informatie despre acele locuri frumoase din tara despre care vorbeste multa lume, am planuit calatoria, am gasit un cort pe la cineva, am pus in genti ceva de mincare, i-am luat pe ai mei de mina si am pornit in cautarea placerii. Am fost in drum aproape tot weekend-ul. Ne opream doar ca sa mincam, sa ne tragem sufletul si desigur... sa admiram ce este de admirat in regiunile arhivizitate de turisti.

Ce spune un cintec

2009-07-16T13:19:00.001-07:00

Uneori un cintec spune exact ceea ce tu simti, insa ce nu poti exprima. Iata o piesa superba, care spune totul.

Patricia Kaas - Et sil fallait le faire (Franta 2009)
Asculta mai multe audio Muzica

Mesaj

2009-07-16T12:44:00.000-07:00

Am primit azi un mesaj pe messenger. Imi imaginez ca nu sint cuvintele amicului care mi l-a trimis, dar cele citeva fraze spun multe...

"Sunt suflete de oameni dincolo de ecranul acesta rece al monitorului. Unii ne iubesc, alţii nu, cei mai mulţi pot trece nepasatori peste o înşiruire de cuvinte. Uneori un mesaj poate încânta , face sa tresalte inima . Suntem suflete, ca şi ei - trăitori în cuvinte, în imagini. Uneori, dincolo de toate, de zbuciumul vieţii,de trăirile interioare cuvintele pot fi emoţionante,ziditoare de suflet,pot face sa răsune acorduri în suflet şi în inimă. Un alt om, la un capat de lume, ne umple ochii de lacrimi, inimile de încântare... E un mister acesta şi arde în noi, în fiecare... O zi frumoasa , inima sa-ti fie inundata de lumina si caldura soarelui,dandu-ti pofta de viata si aducandu-ti zambetul pe buze, sa razi , sa canti si sa iubesti!! "

Oameni

2009-07-15T13:40:00.000-07:00

In zilele noastre gasesti oameni de tot tipul cu care poti "vorbi" si "discuta" orice. Oare?
Multi sint dispusi sa vorbeasca despre politica. O tema fierbine la noi in tara (R. Moldova). Altii despre dragoste si copii. Mai sunt cei care-si amintesc de familii si parinti. Sau discuta tot felul de teme tabu.
Unde poti gasi un om care astazi sa te inteleaga? Simplu. Sa te aculte si sa te inteleaga. De ce nu se mai inteleg oamenii intre ei? Oare s-a shimbat lumea atit de mult?

Uite, poate am si eu nevoie atunci cind vad un prieten sa-i zic of-ul meu. Sa ma asez asa si sa vorbesc doar. Nimic mai mult. "Ieri" poate.. azi insa, nu prea am sanse. Pentru ca e grabita lumea, sau pentru ca nu-mi expun eu gindurile pe intelesul lui, sau pentru ca durerea mea il depaseste, sau poate pentru ca pur si simplu nu are timp. Dar nici placere...

Finutul meu

2009-07-14T09:45:00.000-07:00

Azi mi-ai vazut finutul. De cum am intrat si l-am vazut jos, pe burta, cu o jucarie sunatoare in miina, gingurind ceva mi s-au muiat picioarele. De fiecare data cind il vad ma stirnesc aceleasi sentimente. E asa micut... moale... dulce... blond... ca o jucarie. Doar ca nu e pufos...!!! :) Destul de des face mutre serioase in fata camerei. O face pe sefu'...

Mi-e foarte drag de el !!!

Pauza...

2009-07-11T12:44:00.000-07:00

Oare de ce are omul nevoie de pauza? inteleg sa-ti iei un concediu de la servici, sau inteleg sopul vacantelor pentru copii la scoala... Dar int-o relatie? De ce e nevoie de o pauza intr-un cuplu?
Daca zice ca ma iubeste si ca sint tot ce are mai scump pe lume... la ce bun o pauza? Sa anilezi? ce? Sa pui totul al locul lui? pentru ce? Daca toate au fost analizate pina a incepe relatia, daca toate au fost puse la punc pina acum, la ce bun o pauza?

Mie frica... Nu-mi plac pauzele... Mi-e frica de ele... Se zice ca trebuie sa am incredere in persoana iubita... Si am... dar cind e vorba de o pauza... Mi-e frica de pauza asta... Frica pentru ca nu stiu cit va dura... si nu stiu ce va aduce odata cu ea...

Pauza....

Despre copii

2009-07-10T09:43:00.000-07:00

Stiu ca nu e 1 iunie si ca a trecut de mult, insa am gasit azi citeva cuvinte frumoase spuse de oameni mari despre copii si m-am gindit ca ar trebuie notate undeva.

"Cit de intunecata ar fi lumea fara ochii copiilor." (R. Rolland)

"Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care il cistigam." (V. Hugo)

"Cel mai mare respect il datoram copilului." (Iuvenal)

"Copilaria este inima tuturor virstelor." (L. Blaga)

"Nu este nimic mai trist ca o copilarie trista." (I. Slavici)

"Un copil poate oricind sa-l invete pe un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv; cum sa nu stea locului niciodata; cum sa ceara cu insistenta ceea ce-si doreste." (P. Coelho)

"Educatia copiilor trebuie sa inceapa prin perfectionarea sau chiar reeducarea educatorilor." (D. Popescu)

"Copilul este aidoma unei albine care aduna nectarul pentru a face miere. Copilul preface totul in miere." (A. de S.-Exupery)

"Copii sint atrasi de frumusete pentru ca ei insisi sint frumosi." (H. de Balzac)

"Copilul este asemenea une plante eliotrope: are nevoie de soare, de mingiiere si de dragoste." (Iulia Hasdeu)

"Copilul traieste intr-un chip cu totul natural intr-un mediu supranatural unde totul este minune si unde tot ceea ce e in afara lui trebuie, la prima vedere, sa i se para minunat." (G. Sand)

"Copii invata bunatatea de la natura, iar rautatea de la oameni." (N. Iorga)

"Copilaria - o imensa nevoie de mirare." (V. Hugo)

Da... acesta e copilul pe care-l plac cel mau mult din lume !!! (pina am sa-i am pe ai mei, sigur)

Artistul din mine

2009-07-06T07:33:00.000-07:00

De curind am dat de un site al pictorilor. Sau ma rog, al desenatorilor (www.desenatori.ro) talentati, care incearca aici "sa trezesca artistul din ei". Si pentru ca aveam si eu odata o atractie deosebita fata de desen, am decis sa-mi creez contul meu si sa dau friu liber imaginatiei acolo.
Desigur ca e destul de dificil, si poate desenele imi sint stingace inca (caci e greu sa conduci maus-ul ca si cum ai conduce un creion), dar sper sa ma obisnuiesc cu el si sa fac desene cit mai reusite.

Pe drum...

2009-07-02T09:56:00.000-07:00

E drum lung de la Balti la Ungheni. Sint aproape 3 ore de mers, timp in care nu te plictisesti, pentru ca vezi lume ce urca si coboara, privesti si admiri peisajele multicolore ale Moldovei. (Ca sa fiu mai exacta, trenul parcurge acest drum 2h 40 min, in timp ce face 16 opriri. Ei bine, poate va mira exactitatea mea, dar circul cu el timp de 5 ani, de 2 ori pe saptamina. Deci, o buna parte din studentia mea am petrecut-o in el... :) )
E trenul de dimineata, deci am noroc – e racoare inca, si nici lume nu e prea multa. Soarele nu frige inca si asta imi permite sa « savurez » calatoria. Nu fara o muzica buna in casti, desigur. Muzica chiar e buna, de dragoste, de regrete, un pic cam trista (pentru asa o zi frumoasa) dar buna. Aveam la inceput un loc la soare, insa dupa ce s-a eliberat unul la umbra am sarit repede sa nu mi-l ocupe cineva. Pentru ca de... soarele inca nu arde, dar in mai putin de o jumatate de ora va fi insurpotabil de stat la soare. Bucuroasa ca am avut noroc, ma fac comoda si-mi caut de ale mele : muzica, peisaje, ginduri...
Nu mi-a fost de lunga durata bucuria. La un moment dat s-a asezat vis a vis de mine o batrinica. Insa nu m-a intristat si m-a pus pe ginduri atit prezenta ei, cit ceea ce a urmat. Avea bunicuta cu ea niste piine si citeva cirese. Mmmmmm.... dar ce cirese... !!! Rosii... strinse cu codita si frunzulite.... asa apetisante... ca mi s-a facut gura apa... Batrinica avea de mers vreo 15 minute si... ca sa mai treaca din timp, a inceput sa manince din cirese... :) Iar simburii... ii arunca sub scaun... :(
Asa face nu numai bunicuta asta, care poate, obisnuita sa arunce cite ceva prin ograda ei cu gind ca un puisor sau o ratusca va ciuguli, nu si-a dat seama ca se afla intr-un loc public. La fel fac si alti oameni : copii, tineri, adulti... Poti vedea in tren de toate (coji de seminte de floarea-soarelui, servetele, hirtiute, pungi, resturi de minare, chiar si bilete achitate la casa din gara). Asa face lumea si la sat, si la oras. Asa face multa lumea in toata tara.

Iar asta doare...

Sachliche Romanze

2009-06-27T03:41:00.000-07:00

Mi-a trecut azi prin minte o poezie pe care am indragit-o de la prima lectura , care ma pune des pe ginduri, care-mi stirneste intrebari la care nu pot gasi raspunsuri. E scrisa de Erich Kästner, un scriitor german si care se numeste Sachliche Romanze.

Als sie einander acht Jahre kannten
(und man darf sagen: sie kanten sich gut),
kam ihre Liebe plötzlich abhanden.
Wie anderen Leuten ein Stock oder Hut.

Sie waren traurig, betrugen sich heiter,
versuchten Küsse, als ob nichts sei,
und sahen sich an und wussten nicht weiter.
Da weinte sie schließlich. Und er stand dabei.

Vom Fenster aus konnte man Schiffen winken.
Er sagte, es wäre schon Viertel nach vier
Und Zeit, irgendwo Kaffee zu trinken.
Nebenan übte ein Mensch Klavier.

Sie gingen ins kleinste Cafe im Ort
Und rührten in Ihren Tassen.
Am abend saßen sie immer noch dort.
Sie saßen allein, und sie sprachen kein Wort
Und konnten es einfach nicht fassen.

Pentru cei ce nu cunosc germana, am sa incerc sa redau in citeva cuvinte continutul poeziei: el si ea se cunosc de 8 ani. S-au iubit. Acum insa dragostea lor s-a transformat in ceva obisnuit. Ei incearca sa salveze ce a mai ramas, cu saruturi, insa totul e in zadar.
De aici si intrebarile mele. Oare orice relatie se termina cu deprinderea ? Oare dupa un timp dragostea devine un "lucru" obisnuit (sau cum zice autorul: cum te obisnuiesti cu un baston sau o plarie) ? Cum sa faci sa salvezi o relatie care a ajuns aici ?

In asteptare

2009-06-26T08:04:00.000-07:00

5 ani de studentie! Ce mult e, Doamne ! 5 ani de cind am intrat intr-o lume noua, lume care m-a schimbat si m-a maturizat...
Cind intrasem la facultate ziceam ca nu voi putea rezista, ca ma voi lasa. Dar uite ! Sint absolventa ! Aproape gata cu examenele, mai e licenta, si pe urma... Ce vine pe urma?
Voi fi in mare asteptare... cred. In asteptarea unei schimbari, care va veni neintirziat. In asteptarea une vieti noi, plina cu de toate, cu bucuriile si tristetele ei, cu urcusuri si coborisuri, cu bune si rele. Dar... care vine neaparat cu ceva nou, inedit!

Te astept...