sâmbătă, 27 iunie 2009

Sachliche Romanze

Mi-a trecut azi prin minte o poezie pe care am indragit-o de la prima lectura , care ma pune des pe ginduri, care-mi stirneste intrebari la care nu pot gasi raspunsuri. E scrisa de Erich Kästner, un scriitor german si care se numeste Sachliche Romanze.

Als sie einander acht Jahre kannten
(und man darf sagen: sie kanten sich gut),
kam ihre Liebe plötzlich abhanden.
Wie anderen Leuten ein Stock oder Hut.

Sie waren traurig, betrugen sich heiter,
versuchten Küsse, als ob nichts sei,
und sahen sich an und wussten nicht weiter.
Da weinte sie schließlich. Und er stand dabei.

Vom Fenster aus konnte man Schiffen winken.
Er sagte, es wäre schon Viertel nach vier
Und Zeit, irgendwo Kaffee zu trinken.
Nebenan übte ein Mensch Klavier.

Sie gingen ins kleinste Cafe im Ort
Und rührten in Ihren Tassen.
Am abend saßen sie immer noch dort.
Sie saßen allein, und sie sprachen kein Wort
Und konnten es einfach nicht fassen.

Pentru cei ce nu cunosc germana, am sa incerc sa redau in citeva cuvinte continutul poeziei: el si ea se cunosc de 8 ani. S-au iubit. Acum insa dragostea lor s-a transformat in ceva obisnuit. Ei incearca sa salveze ce a mai ramas, cu saruturi, insa totul e in zadar.
De aici si intrebarile mele. Oare orice relatie se termina cu deprinderea ? Oare dupa un timp dragostea devine un "lucru" obisnuit (sau cum zice autorul: cum te obisnuiesti cu un baston sau o plarie) ? Cum sa faci sa salvezi o relatie care a ajuns aici ?

Un comentariu:

  1. multam de explicatie k nuj geramana:)) poate ca o relatie ajunge la acel punct din cauza obisnuintei...sufletul cauta lucruri noi...

    RăspundețiȘtergere