vineri, 31 iulie 2009

Poveste

Pentru ca ma plictiseam azi, am decis sa rasfoiec prin caietele si carnetele din timpul anilor de studentie. Oricit nu ar parea de straniu, am gasit acolo multe lucruri haioase si de suflet, care au nascut in mine nostalgia. Bine... nu ca mi-ar fi dor de universitate, dar gindul ca de la 1 septembrie nu voi mai fi acolo doare un pic.
Ei bine... ce puteam sa gasesc eu acolo mai mult sau mai putin haios? E simplu. In timplu orelor mai plictisitoare aveam obiceiul eu si cu prietena/colega mea sa scrim cite ceva in caiet. Uneori ginduri, alteori dorinte, uneori chiar discutam in scris. Astfel adunam pina la sfirsitul anului de studii un buchet de notite + prostioare de tot felul.
Tot acolo am dat si de o povestioara (autoarea/colega mea inspirindu-se din "realitatea inconjuratoare") care mi-a stirnit lacrimile. Originalul ei e in germana. Eu insa am incercat s-o traduc cit mai bine posibil.

Gasit

"Acum sint fericiti. Abia azi isi traiesc ambii timpul divin. Ce le lipsea si ce ii incurca sa fie asa mai devreme? Ei insisi nu stiu asta. Dar pentru ce o asa intrebare? E adevarat ca si el, si ea incearcau sa gaseasca raspunsuri potrivite. Ei au incercat sa puna cite un punct fiecarui semn de intrebare si cred acum ca au facut totul corect. Indifferent. Astazi toate acestea nu mai au importanta. Cine? Cind? De ce si cum? Pentru ca astazi ei sint fericiti si niciunul nu ar fi in stare sa nege acest fapt.

Ea nu si-a facut iluzii niciodata. Nu. Nu poate sa fie vorba de una ca asta. Ea vroia sa iubeasca si sa fie iubita. Mult timp a cautat un umar puternic si de incredere, credea des ca l-a gasit, insa a fost de fiecare data dezamagita.

Timp petrecut impreuna, cuvinte frumoase, ginduri, distanta.si pe urma… nu s-au mai salutat. El era putin mai tinar decit ea si pur si simplu s-a jucat. Ea il credea o bomboana dulce, in timp ce el nu a fost decit o ciocolata amara.

Ea insa nu s-a dat batuta. Si peste un timp a aparut inca un “el”. Trandafirii rosii si poeziile erau pentru ea cele mai frumoase cadouri. Totul parea perfect. Parea insa… Ea petrecea mult timp cu el, uita de toata lumea chiar daca… chiar daca ea nu avea nevoie de el, pentru ca era prea dulce. El ii lua aerul zi de zi. I-a legat chiar aripile de aur. Mai tirziu el si-a inteles greseala. Era insa prea tirziu.

Pe neasteptate a venit un alt “el”. Ei nu-I venea a crede ochilor, era entuziasmata, cum ca el ar fi cel mai bun. Nu mai avea griji. Totul ii provoca bucurie. Dragostea sa o ajuta sa treaca peste multe. Nu-si putea imagina viata fara el, putea sa-I ierte multe si nu mai asculta sfaturile celorlalti. Era oare orbita de dragoste sau doar traia ceea ce-si inchipuia? Nu. Ea credea doar ca aceasta ar fi in sfirsit dragostea adevarata si ca ei s-ar fi nascut unul pentru celalalt.
El ii saruta miinile. Ea avea fiori cind el o atingea. El i-a jurat dragoste vesnica.
Era destept, destept… insa prea mindru pentru a fi si mai destept. Uneori ei i se parea ca el ar fi un strain. Si intr-un final el a pierdut-o pentru totdeauna.

Acum sint ambii fericiti. De la inceput inca ea spunea ca el va fi iubitul ei. Odata ea chiar i-a daruit un sarut. El l-a luat fara macar sa spuna “multumesc”. Ea era incurcata, banuia ceva, stia ca el nu era chiar atit de indiferent cum vroia sa para. El spunea ca inima lui inca nu era pregatita, o iubea insa la nebunie. Spunea ca are multe scopuri in viata, ca vroia sa o cunoasca mai bine, vroia sa-I mai dea putin timp liber, s-o vada trista si fericita. Cu toate acestea el suferea mai mult decit ea.
Ceea ce simtea ea pentru el era cu totul deosebit. Ea dorea doar sa se razbune pentru acel sarut, pentru speranta care i-a fost data si luata tot atunci. Nu i-a reusit insa, pentru ca el a gasit cheita inimii ei si ea, intr-un sfirsit, a cedat.
Ea visa de mult la dragostea pe care numai el putea sa i-o dea. Cuvinte frumoase, gingasie, incredere, viitor, declaratii de dragoste, atentie – aceaste e tot de ce ea avea nevoie. Si acum le are pe toate, este fericita si il face pe el si mai fericit decit e ea insasi.

Astazi soarele rasare pentru amindoi. El a devenit mai voios. Ea zimbeste mai des. Acum sint ambii fericiti pentru ca s-au gasit unul pe celelalt, chiar daca distanta dintre ei a fost timp de trei ani de numai un metru."

In sfirsit !

Gata ! Mi-am luat viza ! Va intrebati incotro ma indrept? Acolo unde nu am mai fost, acolo unde visez de 5 ani sa ajung, acolo unde - zice lumea - e mai usor de trait, acolo de unde am portile deschise sa vad ceea la ce nici nu am visat.

Ieri am luat viza pentru Germania. In sfirsit ! Ma trec fiorii cind numai ma gindesc ca timp de un an voi printre ei... strainii...

marți, 28 iulie 2009

Pentru Raza de Soare...

Da... cred ca ar fi trebuit inca atunci sa postez si ceva versuri din piesa. Ei bine... aici sint versurile intregului cintec. Sper ca acum sa fie mai clar mesajul lui.

S'il fallait le faire,
J'arrêterais la Terre,
J'éteindrais la lumière
Que tu restes endormi.
S'il fallait pour te plaire
T'écouter chaque nuit
Quand tu parles d'amour,
J'en parlerais aussi...

Que tu regardes encore
Dans le fond de mes yeux,
Que tu y vois encore
Le plus grand des grands feux.
Et que ta main se colle
Sur ma peau, où elle veut.
Un jour si tu t'envoles
Je suivrais, si je peux...

Et s'il fallait le faire,
Je repousserais l'hiver
A grands coups de printemps
Et de longs matins clairs.
S'il fallait pour te plaire
J'arrêterais le temps,
Que tous tes mots d'hier
Restent à moi maintenant.

Que je regarde encore
Dans le bleu de tes yeux,
Que tes deux mains encore
Se perdent dans mes cheveux,
Je ferai tout plus grand,
Et si c'est trop ou peu,
J'aurais tort tout le temps
Si c'est ça que tu veux...
Je veux bien tout donner
Si seul'ment tu y crois,
Mon coeur veut bien saigner
Si seul'ment tu le vois,
Jusqu'à n'être plus rien
Que l'ombre de tes nuits,
Jusqu'à n'être plus rien
Qu'une ombre qui te suit.

Et s'il fallait le faire...

p.s. acum e posibil sa si cinti... in unison cu Patricia Kass... :)

vineri, 24 iulie 2009

Straniu...

Straniu lucru, dar nu am avut nici un fel de emotii. Atunci cind tii rodul muncii de 5 ani in mina, cind realizezi ca gata cu povestea despre viata extraordinara de stundent, atunci ar trebui sa te strineasca un fel de emotii aparte. Eu insa... Nu am avut nici un fel de emotii.

Credeam ca poate imi vor stirni lacrimile, ca-mi vor tremura miinile cind am sa tin diploma in mina, dar... Nu am avut nici un fel de emotii. Atita doar ca am simtit o usurare.

Gata cu noptile nedormite ! Gata cu emotii in timpul sesiunii ! Gata cu studentia !

Nu stiu... poate intr-o zi are sa-mi para rau ca nu mai sint studenta. Acum insa ma simt libera...

Eu si iubitul meu absolventi 2009



Ex-grupa 525 cu profesoara de franceza, Balti, Facultatea Limbi si Literaturi Straine, Specialitatea Germana - Franceza

marți, 21 iulie 2009

luni, 20 iulie 2009

Saharna Veche

In drum spre Saharna Veche am vazut foarte multe statuete de acest gen. Asta m-a facut sa cred ca poporul inca mai crede in Dumnezeu.



Saharna Veche, situata la 100 km de Orhei exact pe malul Nistrului, e recunoscuta ca fiind un loc sacru. Aici poti admira superba Manastire, un izvor al minunilor, dar si stincile impadurite. Aici e mult mai multa verdeata decit la Orhei. Aceasta e puntea spre manastirea rupestra.



Manastire rupestra.



Toata familia ne bucuram de peisaje.



Sub cascada...



Senzational ! Cascada pe riul Raut. Atinge inaltimea de 6 metri. Nu mare... dar e superba.



Manastirea "Sfinta Treime" de undeva de pe stincile unde ne-am ratacit.



Acolo sus se afla "Talpa Maicii Domnului".

Orheiul Vechi

Orheiul Vechi este un complex istorico-cultural, situat in centrul R. Moldova la cca 60 km nord de Chisinau. Uimitor este relieful stincos, format din 6 valuri de pamint, care de mult inca foloseau drept cetate pentru stramosii nostri.



Asa stinci nu mai intilnesi in Moldova.



Riul Raut, afluent al batrinului Nistru.



Drumul spre asa zisele "pesteri".



E destul de periculos sa ajungi acolo.



Eu... in pestera... la racoare...



Tot eu... intr-o alta pestera...



Peisaj din pestera.



Si inca un peisaj deosebit.

M-am intors

M-am intors. De unde? Dintr-o aventura traita cu parintii si fratele meu. Pentru ca nu mai puteam sta acasa, nu mai puteam sa nu fac nimic, am cautat ceva informatie despre acele locuri frumoase din tara despre care vorbeste multa lume, am planuit calatoria, am gasit un cort pe la cineva, am pus in genti ceva de mincare, i-am luat pe ai mei de mina si am pornit in cautarea placerii. Am fost in drum aproape tot weekend-ul. Ne opream doar ca sa mincam, sa ne tragem sufletul si desigur... sa admiram ce este de admirat in regiunile arhivizitate de turisti.

joi, 16 iulie 2009

Ce spune un cintec

Uneori un cintec spune exact ceea ce tu simti, insa ce nu poti exprima. Iata o piesa superba, care spune totul.



Patricia Kaas - Et sil fallait le faire (Franta 2009)
Asculta mai multe audio Muzica

Mesaj

Am primit azi un mesaj pe messenger. Imi imaginez ca nu sint cuvintele amicului care mi l-a trimis, dar cele citeva fraze spun multe...

"Sunt suflete de oameni dincolo de ecranul acesta rece al monitorului. Unii ne iubesc, alţii nu, cei mai mulţi pot trece nepasatori peste o înşiruire de cuvinte. Uneori un mesaj poate încânta , face sa tresalte inima . Suntem suflete, ca şi ei - trăitori în cuvinte, în imagini. Uneori, dincolo de toate, de zbuciumul vieţii,de trăirile interioare cuvintele pot fi emoţionante,ziditoare de suflet,pot face sa răsune acorduri în suflet şi în inimă. Un alt om, la un capat de lume, ne umple ochii de lacrimi, inimile de încântare... E un mister acesta şi arde în noi, în fiecare... O zi frumoasa , inima sa-ti fie inundata de lumina si caldura soarelui,dandu-ti pofta de viata si aducandu-ti zambetul pe buze, sa razi , sa canti si sa iubesti!! "


miercuri, 15 iulie 2009

Oameni

In zilele noastre gasesti oameni de tot tipul cu care poti "vorbi" si "discuta" orice. Oare?
Multi sint dispusi sa vorbeasca despre politica. O tema fierbine la noi in tara (R. Moldova). Altii despre dragoste si copii. Mai sunt cei care-si amintesc de familii si parinti. Sau discuta tot felul de teme tabu.
Unde poti gasi un om care astazi sa te inteleaga? Simplu. Sa te aculte si sa te inteleaga. De ce nu se mai inteleg oamenii intre ei? Oare s-a shimbat lumea atit de mult?

Uite, poate am si eu nevoie atunci cind vad un prieten sa-i zic of-ul meu. Sa ma asez asa si sa vorbesc doar. Nimic mai mult. "Ieri" poate.. azi insa, nu prea am sanse. Pentru ca e grabita lumea, sau pentru ca nu-mi expun eu gindurile pe intelesul lui, sau pentru ca durerea mea il depaseste, sau poate pentru ca pur si simplu nu are timp. Dar nici placere...

marți, 14 iulie 2009

Finutul meu

Azi mi-ai vazut finutul. De cum am intrat si l-am vazut jos, pe burta, cu o jucarie sunatoare in miina, gingurind ceva mi s-au muiat picioarele. De fiecare data cind il vad ma stirnesc aceleasi sentimente. E asa micut... moale... dulce... blond... ca o jucarie. Doar ca nu e pufos...!!! :) Destul de des face mutre serioase in fata camerei. O face pe sefu'...

Mi-e foarte drag de el !!!



sâmbătă, 11 iulie 2009

Pauza...

Oare de ce are omul nevoie de pauza? inteleg sa-ti iei un concediu de la servici, sau inteleg sopul vacantelor pentru copii la scoala... Dar int-o relatie? De ce e nevoie de o pauza intr-un cuplu?
Daca zice ca ma iubeste si ca sint tot ce are mai scump pe lume... la ce bun o pauza? Sa anilezi? ce? Sa pui totul al locul lui? pentru ce? Daca toate au fost analizate pina a incepe relatia, daca toate au fost puse la punc pina acum, la ce bun o pauza?

Mie frica... Nu-mi plac pauzele... Mi-e frica de ele... Se zice ca trebuie sa am incredere in persoana iubita... Si am... dar cind e vorba de o pauza... Mi-e frica de pauza asta... Frica pentru ca nu stiu cit va dura... si nu stiu ce va aduce odata cu ea...

Pauza....

vineri, 10 iulie 2009

Despre copii

Stiu ca nu e 1 iunie si ca a trecut de mult, insa am gasit azi citeva cuvinte frumoase spuse de oameni mari despre copii si m-am gindit ca ar trebuie notate undeva.

"Cit de intunecata ar fi lumea fara ochii copiilor." (R. Rolland)

"Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care il cistigam." (V. Hugo)

"Cel mai mare respect il datoram copilului." (Iuvenal)

"Copilaria este inima tuturor virstelor." (L. Blaga)

"Nu este nimic mai trist ca o copilarie trista." (I. Slavici)

"Un copil poate oricind sa-l invete pe un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv; cum sa nu stea locului niciodata; cum sa ceara cu insistenta ceea ce-si doreste." (P. Coelho)

"Educatia copiilor trebuie sa inceapa prin perfectionarea sau chiar reeducarea educatorilor." (D. Popescu)

"Copilul este aidoma unei albine care aduna nectarul pentru a face miere. Copilul preface totul in miere." (A. de S.-Exupery)

"Copii sint atrasi de frumusete pentru ca ei insisi sint frumosi." (H. de Balzac)

"Copilul este asemenea une plante eliotrope: are nevoie de soare, de mingiiere si de dragoste." (Iulia Hasdeu)

"Copilul traieste intr-un chip cu totul natural intr-un mediu supranatural unde totul este minune si unde tot ceea ce e in afara lui trebuie, la prima vedere, sa i se para minunat." (G. Sand)

"Copii invata bunatatea de la natura, iar rautatea de la oameni." (N. Iorga)

"Copilaria - o imensa nevoie de mirare." (V. Hugo)


Da... acesta e copilul pe care-l plac cel mau mult din lume !!! (pina am sa-i am pe ai mei, sigur)





luni, 6 iulie 2009

Artistul din mine

De curind am dat de un site al pictorilor. Sau ma rog, al desenatorilor (www.desenatori.ro) talentati, care incearca aici "sa trezesca artistul din ei". Si pentru ca aveam si eu odata o atractie deosebita fata de desen, am decis sa-mi creez contul meu si sa dau friu liber imaginatiei acolo.
Desigur ca e destul de dificil, si poate desenele imi sint stingace inca (caci e greu sa conduci maus-ul ca si cum ai conduce un creion), dar sper sa ma obisnuiesc cu el si sa fac desene cit mai reusite.

joi, 2 iulie 2009

Pe drum...

E drum lung de la Balti la Ungheni. Sint aproape 3 ore de mers, timp in care nu te plictisesti, pentru ca vezi lume ce urca si coboara, privesti si admiri peisajele multicolore ale Moldovei. (Ca sa fiu mai exacta, trenul parcurge acest drum 2h 40 min, in timp ce face 16 opriri. Ei bine, poate va mira exactitatea mea, dar circul cu el timp de 5 ani, de 2 ori pe saptamina. Deci, o buna parte din studentia mea am petrecut-o in el... :) )
E trenul de dimineata, deci am noroc – e racoare inca, si nici lume nu e prea multa. Soarele nu frige inca si asta imi permite sa « savurez » calatoria. Nu fara o muzica buna in casti, desigur. Muzica chiar e buna, de dragoste, de regrete, un pic cam trista (pentru asa o zi frumoasa) dar buna. Aveam la inceput un loc la soare, insa dupa ce s-a eliberat unul la umbra am sarit repede sa nu mi-l ocupe cineva. Pentru ca de... soarele inca nu arde, dar in mai putin de o jumatate de ora va fi insurpotabil de stat la soare. Bucuroasa ca am avut noroc, ma fac comoda si-mi caut de ale mele : muzica, peisaje, ginduri...
Nu mi-a fost de lunga durata bucuria. La un moment dat s-a asezat vis a vis de mine o batrinica. Insa nu m-a intristat si m-a pus pe ginduri atit prezenta ei, cit ceea ce a urmat. Avea bunicuta cu ea niste piine si citeva cirese. Mmmmmm.... dar ce cirese... !!! Rosii... strinse cu codita si frunzulite.... asa apetisante... ca mi s-a facut gura apa... Batrinica avea de mers vreo 15 minute si... ca sa mai treaca din timp, a inceput sa manince din cirese... :) Iar simburii... ii arunca sub scaun... :(
Asa face nu numai bunicuta asta, care poate, obisnuita sa arunce cite ceva prin ograda ei cu gind ca un puisor sau o ratusca va ciuguli, nu si-a dat seama ca se afla intr-un loc public. La fel fac si alti oameni : copii, tineri, adulti... Poti vedea in tren de toate (coji de seminte de floarea-soarelui, servetele, hirtiute, pungi, resturi de minare, chiar si bilete achitate la casa din gara). Asa face lumea si la sat, si la oras. Asa face multa lumea in toata tara.

Iar asta doare...