Da... parntii copiilor au decis sa-si ia liber ceva zile si au sters-o ieri in Dubai. Fara sa le pese ca copii ramin cu mine. Sau... ca eu ramin cu copii. Pentru ca eu sunt cea care va avea de suferit pina luni dupa amiaza.
Ce copii? Trei fete nataflete, care nu imi prea dau ascultare, ma fac sa ma enervez, sa tip. Stres intr-un cuvint. Cea mai mare e Mara, are 10 ani si e primul an la gimnaziu. Aia mijlocie e Juliane, 8 ani si e foarte baietoasa. Cea mai mica are 5 ani, se numeste Sina si e draguta... dar numai cind vrea ea.
In principiu nu am probleme cu ele, ne intelegem (acum zic multumesc Domnului ca am avut asa profi severi la universtate si ne-a pus sa stam numai cu nasul in cartile de germana), doar ca... atunci cind nu e nimeni din parinti acasa... stiti voi... cind pisica nu-i acasa soarecii joaca pe masa. Doar ca jocurile lor sunt uneori cam exagerate si in casa asta nu se stie de masura.
In fine... ziua de vineri trecut bine. Au mai ramas inca 2 zile. Caci luni... pina vin parintii, fetele sunt la scoala/gradinita.
Un adevarat week-end cu copii. Dar voi ce faceti in week-end?
vineri, 20 noiembrie 2009
joi, 19 noiembrie 2009
Leapsa de la raza de soare
Draga raza de soare mersi pt leapsa. Chiar imi era dor. Deci... o poza haioasa si una de suflet.
La capitolul "haios" as putea pune zeci de poze. Caci, pentru a uita un pic de dor, ne facem de cap pe cinste cu fetele aici. Urmatorele poze sunt facute in Salzburg, Austria, in parcul piticilor. Ei bine... vedeti voi singuri ce pitici "hazlii" sunt acolo... :)))
Natala/Natalia din Polonia e cea mai nebuna persoana pe care am cunoscut-o eu in viata mea. Nebuna... in sens bun.
Eu... incercind sa imit un pitic.
Svetlana din Rusia... are nevoie de o pereche de ochelari.
De suflet...
Fratele meu, masina noastra, Moldova, cimpii, zapada... Cit de mult imi lipseste totul...
p.s. Leapsa o pot prelua toti cei cu simtul umorului si care duc dorul ...
La capitolul "haios" as putea pune zeci de poze. Caci, pentru a uita un pic de dor, ne facem de cap pe cinste cu fetele aici. Urmatorele poze sunt facute in Salzburg, Austria, in parcul piticilor. Ei bine... vedeti voi singuri ce pitici "hazlii" sunt acolo... :)))
Natala/Natalia din Polonia e cea mai nebuna persoana pe care am cunoscut-o eu in viata mea. Nebuna... in sens bun.
Eu... incercind sa imit un pitic.
Svetlana din Rusia... are nevoie de o pereche de ochelari.
De suflet...
Fratele meu, masina noastra, Moldova, cimpii, zapada... Cit de mult imi lipseste totul...
p.s. Leapsa o pot prelua toti cei cu simtul umorului si care duc dorul ...
Schimbare...
Mult timp nu am mai fost pe aici. Nu pot, nu am timp, nu am curaj uneori... Cineva mi-a spus ca m-am schimbat de cind sunt in Germania, ca am uitat de indrazneala, tupeu, sunt molatica... Poate... si cred ca stiu cine e de vina. Dorul de casa...
In fine, de fapt asta nu conteaza acum. Am revenit... cu un alt nume. Pentru ca blogul "Scrisori din Germania" imi da intradevar batai de cap, am zis sa fac 2 in 1. De azi inainte, imi public toate scrisorile din Germania, in jurnal. :)
In fine, de fapt asta nu conteaza acum. Am revenit... cu un alt nume. Pentru ca blogul "Scrisori din Germania" imi da intradevar batai de cap, am zis sa fac 2 in 1. De azi inainte, imi public toate scrisorile din Germania, in jurnal. :)
Weißenburg, Treuchtlingen, Ansbach
Liebe Freunde,
era simbata la amiaza cind am decis sa-mi iau inima in dinti si sa plec de acasa, sa mai vad si eu lumea. Ca... nu de alta dar spun rudele mele: ce, ai plecat in Germania ca sa stai acasa?
Ei bine, cu ceva informatie in buzunar si cu o companie de nota 10, am pornit pe urmele romanilor. De ce? Pai pentru ca Weissenburg e un oras care cu mult timp in urma a fost ocupat de romani. Cetatea unde ei locuiau pe timpuri a fost partial reconstruita in muzeul romanilor din acelasi oras.
Desigur, ca in multe orase din Germania, exista in Weissenburg si un castel/palat/cetate... pe care din pacate nu l-am vazut. Se afla la o distnta mult prea mare de oras, pe un munte, si dupa cum nu aveam la dispozitie decit 3-4 ore, am decis sa nu riscam. Tot in acest oras m-a fascinat arhitectura. Casute mici, vech dar reinnoite: un oras al papusilor...
Dupa cercetarile pe terenul romanilor, a trebuit sa luam trenul spre Treuchtlingen, pentru ca acolo sa luam un alt tren spre Ansbach. Ei bine... Treuchtligen s-a dovedit a fi nu numai o gara dar si un orasel destul de dragut cu o arhitectura moderna si cu... un palat exact in centrul orasului. Simpatic, ce sa zic, doar ca daca ne intimpina soarele si nu ploaia, er sa fie mult mai bine.
Dupa a urmat renumitul Ansbach. Renumit prin ce? Prin gradina domneasca si orangerie. Da... atita simetrie intr-o singura gradina nu am vazut in viata mea. Fiecare copac are locul lui, toate plantele sunt plantate la o anumita distanta, toti arbustii au aceisi inaltime... Va las sa va convingeti singuri...
era simbata la amiaza cind am decis sa-mi iau inima in dinti si sa plec de acasa, sa mai vad si eu lumea. Ca... nu de alta dar spun rudele mele: ce, ai plecat in Germania ca sa stai acasa?
Ei bine, cu ceva informatie in buzunar si cu o companie de nota 10, am pornit pe urmele romanilor. De ce? Pai pentru ca Weissenburg e un oras care cu mult timp in urma a fost ocupat de romani. Cetatea unde ei locuiau pe timpuri a fost partial reconstruita in muzeul romanilor din acelasi oras.
Desigur, ca in multe orase din Germania, exista in Weissenburg si un castel/palat/cetate... pe care din pacate nu l-am vazut. Se afla la o distnta mult prea mare de oras, pe un munte, si dupa cum nu aveam la dispozitie decit 3-4 ore, am decis sa nu riscam. Tot in acest oras m-a fascinat arhitectura. Casute mici, vech dar reinnoite: un oras al papusilor...
Dupa cercetarile pe terenul romanilor, a trebuit sa luam trenul spre Treuchtlingen, pentru ca acolo sa luam un alt tren spre Ansbach. Ei bine... Treuchtligen s-a dovedit a fi nu numai o gara dar si un orasel destul de dragut cu o arhitectura moderna si cu... un palat exact in centrul orasului. Simpatic, ce sa zic, doar ca daca ne intimpina soarele si nu ploaia, er sa fie mult mai bine.
Dupa a urmat renumitul Ansbach. Renumit prin ce? Prin gradina domneasca si orangerie. Da... atita simetrie intr-o singura gradina nu am vazut in viata mea. Fiecare copac are locul lui, toate plantele sunt plantate la o anumita distanta, toti arbustii au aceisi inaltime... Va las sa va convingeti singuri...
Gradina zoologica
Liebe Freunde,
in orasul unde locuiesc, se afla cea mai mare gradina zoologica din sudul germaniei. Cu toate ca era timp urit cind am vizitat-o, am ramas prfund impresionata de numarul de specii de animale pe care le poti vedea. Plus la asta, amplasarea lor e foarte bine organizata.
Pentru ca este destul de mare, ii spun in gluma "padurea zoologica". De fapt menajeria e amplasata direc in padure, unde pur si simplu s-au construit drumuri, casute si alte chestii pentru vizitatori.
Flamingo
V-am spus ca e padure?
Girafe
in orasul unde locuiesc, se afla cea mai mare gradina zoologica din sudul germaniei. Cu toate ca era timp urit cind am vizitat-o, am ramas prfund impresionata de numarul de specii de animale pe care le poti vedea. Plus la asta, amplasarea lor e foarte bine organizata.
Pentru ca este destul de mare, ii spun in gluma "padurea zoologica". De fapt menajeria e amplasata direc in padure, unde pur si simplu s-au construit drumuri, casute si alte chestii pentru vizitatori.
Flamingo
V-am spus ca e padure?
Girafe
Modul de circulatie
Liebe Freunde,
inainte de a veni aici, am tot auzit vorbe de lauda despre sistemul de circulatie din Germania. Cica se circula regulat, nu se intirzie... Bine, e adevarat, asta numai daca sa vorbim despre circulatia interna. Dar daca ai nevoie sa pleci in alt oras, e catastrofa!!! Am avut aseara ocazia sa stau in gara mai mult de o ora si astfel mi-am dat seama ca e dezastru total daca un tren intrirzie macar si cu 5 minute.
Gara centrala din Nürnberg, are 23 de linii. Sau peronuri daca vreti. Pentru ca aveam inca mai multe de juma de ora la dispozitie pina cind sa vina trenul persoanei pe care o asteptam, am decis sa mai tec de pe o linie pe alta, poate vad ceva interesant. AM sta cca 10 minute pe linia 12 unde nu am auzit nimic altceva decit: trenul X intirzie cu 10 minute; pentru ca trenul Y intrizie cu 15 minute, el nu vine pe linia 13 ci pe linia 9; trenul Z intirzie cu 13 minute si sosete nu pe linia 9 ci pe 19.
E groaza! Bine ca m-am mai acomodat putin cu gara si am idee unde s-o apuci. Dar unul care vine aici pentru prima oara, nu se clarifica de unul singur. Garantat! Pentru ca sa ajungi de pe linia 9 pe 19 trebuie sa cobori ceva scari, pe urma s-o iei la stinga ori la dreapta, iar daca o apuci pe dumul gresit sa te intorci inapoi, pe urma sa urci ceva scari (sa nu uitam - cu tot cu bagaje), si... daca ai norocul sa nu se fi schimbat ceva in ultimul mment, sa urci in trenul de care ai tu nevoie.
Credeti-ma, cind e haos si multa lume care nu stie unde s-o ia, ai mari sanse sa te ratacesti si sa scapi trenul. Nebunie curata !
Da si... trenul persoanei pe care o asteptam, a venit nu pe linia 8, unde se credea ca va ajunge, ci pe 9. :)
inainte de a veni aici, am tot auzit vorbe de lauda despre sistemul de circulatie din Germania. Cica se circula regulat, nu se intirzie... Bine, e adevarat, asta numai daca sa vorbim despre circulatia interna. Dar daca ai nevoie sa pleci in alt oras, e catastrofa!!! Am avut aseara ocazia sa stau in gara mai mult de o ora si astfel mi-am dat seama ca e dezastru total daca un tren intrirzie macar si cu 5 minute.
Gara centrala din Nürnberg, are 23 de linii. Sau peronuri daca vreti. Pentru ca aveam inca mai multe de juma de ora la dispozitie pina cind sa vina trenul persoanei pe care o asteptam, am decis sa mai tec de pe o linie pe alta, poate vad ceva interesant. AM sta cca 10 minute pe linia 12 unde nu am auzit nimic altceva decit: trenul X intirzie cu 10 minute; pentru ca trenul Y intrizie cu 15 minute, el nu vine pe linia 13 ci pe linia 9; trenul Z intirzie cu 13 minute si sosete nu pe linia 9 ci pe 19.
E groaza! Bine ca m-am mai acomodat putin cu gara si am idee unde s-o apuci. Dar unul care vine aici pentru prima oara, nu se clarifica de unul singur. Garantat! Pentru ca sa ajungi de pe linia 9 pe 19 trebuie sa cobori ceva scari, pe urma s-o iei la stinga ori la dreapta, iar daca o apuci pe dumul gresit sa te intorci inapoi, pe urma sa urci ceva scari (sa nu uitam - cu tot cu bagaje), si... daca ai norocul sa nu se fi schimbat ceva in ultimul mment, sa urci in trenul de care ai tu nevoie.
Credeti-ma, cind e haos si multa lume care nu stie unde s-o ia, ai mari sanse sa te ratacesti si sa scapi trenul. Nebunie curata !
Da si... trenul persoanei pe care o asteptam, a venit nu pe linia 8, unde se credea ca va ajunge, ci pe 9. :)
Party
Liebe Freunde,
am avut noarea sa asist la un evenimet foarte important pentru amilia unde locuiesc. Ziua de nasterei a stapinei casei. Ei bine... e diferit. E chiar diferit de tot ce am vazut eu pina acum. Cica e o mica festivitate, la care vin 30 de persone, care vor fi pe ici, vor bea, vor minca, vor vorbi pina seara tirziu, si vor leca intr-un final, lasind in urma un teanc de vesela murdara pe care a doua zi "cineva" trebuia s-o spele. :)
Da... Nu e rau, nu zic. Doar ca e forte straniu ca cineva strain sa cotrobaiasca prin frigider, sa caute bautura care-i place. Ca vedeti voi... nu toti beau titpul dat de bere, sau nu toti beau sampanie, vin alb sau rosu, martiny... Tot pentru aceasta mica sarbatoare s-a dat comanda de mincare la restaurant. Nu nemtesc, normal. Turc. Exact. La acesta party nemteasca (sau acest party nemtesc, ca nu cunosc genul :) ) s-a consumat mincare turceasca. Iute... de-ti iesea foc pe urechi!
Dar ce atmosfera...! Vine multa lumea care poate nici nu se cunoaste, si discuta pe ici pe colo, in grupuri. Mda... si eu am avut loc acolo, spre marea mea mirare. De ce? Pentru ca un Au-Pair-Mädchen care cunoaste limba atit de bine, trebuie sa comunice si ea cu societatea nemteasca. Si cel mai haios, dar si suparator lucru, e acela ca lumea habar nu are de R.Moldova. Cica e la granita cu Belorusia. Sau si mai nou, limba de stat aici e rusa.
Desigur ca poate, tot circulind dintr-un grup in altul, aveam sa mai invat pe cineva unde se afla Moldova. Dar... pentru ca incepusem sa ma plictisesc, am facut bine si.. dupa desert (pe care nu-l puteam scapa) am parasit invitatii pentru am ma retrage, cu cunostintele mele in odaie.
Stiu ca poate par rautacioasa, dar... avind in vedere, ca in casa ta vine pentru o perioada de un an un om dintr-o alta tara, nu te lenevi sa rasfoiesti ceva informatii despre tara de origine a persoanei date.
Liebe Grüße aus Deutschland
am avut noarea sa asist la un evenimet foarte important pentru amilia unde locuiesc. Ziua de nasterei a stapinei casei. Ei bine... e diferit. E chiar diferit de tot ce am vazut eu pina acum. Cica e o mica festivitate, la care vin 30 de persone, care vor fi pe ici, vor bea, vor minca, vor vorbi pina seara tirziu, si vor leca intr-un final, lasind in urma un teanc de vesela murdara pe care a doua zi "cineva" trebuia s-o spele. :)
Da... Nu e rau, nu zic. Doar ca e forte straniu ca cineva strain sa cotrobaiasca prin frigider, sa caute bautura care-i place. Ca vedeti voi... nu toti beau titpul dat de bere, sau nu toti beau sampanie, vin alb sau rosu, martiny... Tot pentru aceasta mica sarbatoare s-a dat comanda de mincare la restaurant. Nu nemtesc, normal. Turc. Exact. La acesta party nemteasca (sau acest party nemtesc, ca nu cunosc genul :) ) s-a consumat mincare turceasca. Iute... de-ti iesea foc pe urechi!
Dar ce atmosfera...! Vine multa lumea care poate nici nu se cunoaste, si discuta pe ici pe colo, in grupuri. Mda... si eu am avut loc acolo, spre marea mea mirare. De ce? Pentru ca un Au-Pair-Mädchen care cunoaste limba atit de bine, trebuie sa comunice si ea cu societatea nemteasca. Si cel mai haios, dar si suparator lucru, e acela ca lumea habar nu are de R.Moldova. Cica e la granita cu Belorusia. Sau si mai nou, limba de stat aici e rusa.
Desigur ca poate, tot circulind dintr-un grup in altul, aveam sa mai invat pe cineva unde se afla Moldova. Dar... pentru ca incepusem sa ma plictisesc, am facut bine si.. dupa desert (pe care nu-l puteam scapa) am parasit invitatii pentru am ma retrage, cu cunostintele mele in odaie.
Stiu ca poate par rautacioasa, dar... avind in vedere, ca in casa ta vine pentru o perioada de un an un om dintr-o alta tara, nu te lenevi sa rasfoiesti ceva informatii despre tara de origine a persoanei date.
Liebe Grüße aus Deutschland
Abonați-vă la:
Postări (Atom)