duminică, 7 februarie 2010

Eu cu mine

Cum sa fac sa merg mai departe? Cum sa trec de ceea ce am avut si sa imi traiesc viata? Doar tu erai totul pentru mine? Tu erai viata si viitorul meu? DE unde sa incep sa construiesc un altul? Ce mai e acum viata mea fara tine?...


Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, 6 februarie 2010

Rabda

Sa fie oare o parere de rau? Este asta o modalitate de a cere iertare? Sau pur si simplu stie ca-mi place cintaretul? Nu stiu ce sa fie, dar am primit asta pe mail de la EL.

p.s. Versurile sunt traduse de mine, asa ca sorry...



Halte Durch

vers 1
es sind jede Woche 1000 kleine tränen, die dein Kissen sanft berühren,
(can you hear it coming, can you hear it coming, come on)
doch du willst deine trauer nicht erwähnen, du willst stark sein, du musst fühlen
(can you hear it coming, can you hear it coming, come on)
du darfst jetzt nicht stehen bleiben komm schon,
du musst auch den Rest des Weges gehen
fast alle die wir kennen sind im Scheideweg
und sehen sich kurz vor dem Abgrund stehen

ref.
vielleicht find ich eine Melodie für die,
mit gebrochenen herzen,
mit dem Pfeil in der Brust (mit dem Pfeil in der Brust)
(halte durch, halte durch, halte durch)
es wird alles vorbei gehen,
wenn wir füreinander einstehen,
dann könn’ die bösen Geister heim gehen
(halte durch, halte durch, halte durch)

Vers 2
was nützen uns die Durchhalteparolen,
wenn wir geistig verkümmern und verrohen,
durch Zicktausende innere Katastrophen,
ich find niemals die passenden Strophen.
wie traurig muss euer Lied sein,
man müsste viel schreien,
das Leid passt nie rein.
kein Lied kann so tief sein

ref.

für die, die nicht wissen wo sie hinsollen,
in deren Becher randvoll gift soll,
die man da hin rafft, da hin mordet, hin foltert…
ich glaub nicht, dass unser Schöpfer das gewollte
wie traurig muss euer Lied sein,
man müsste viel schreien,
alles Leid passt da nie rein,
kein Lied kann so tief sein

ref.

Rabda

Strofa 1
Mii de lacrimi ating perna ta de ceva saptamini
(can you hear it coming, can you hear it coming, come on)
tu insa nu vrei sa arati tristetea ta, vrei sa fii puternica, trebuie sa simti
(can you hear it coming, can you hear it coming, come on)
nu ai dreptul sa stai acum, haide,
trebuie sa mergi drumul pina la capat
aproape toti pe care ii stim stau la rascruci
si se vad aproape de abis

ref:
poate gasesc o melodie pentru cea
cu inima frinta
cu sageata in piept (cu sageata in piept)
(rabda, rabda, rabda)
totul va trece
daca vom fi unul linga altul
atungi spiritele rele vor putea pleca
(rabda, rabda, rabda)

Strofa 2
la ce bun noua cuvinte ca „rabda“
cind sufleteste ne ofilim
prin miile de catastrofe ce le simt
nu gasesc cuvintele potrivite.
Cit de trist trebuie sa fie cintecul vostru
poti sa te chinui mult
cintecul oricum nu se va potrivi
nici un cintec nu poate fi atit de profund

ref:

pentru cei ce nu stiu incotro
in paharele carora e numai venin
pe care il string, il tortureaza, il omoara...
nu cred, ca creatorul nostru a vrut asta
cit de trist trebuie sa fie cintecul vostru,
poti sa te chinui mult
cintecul oricum nu se va potrivi
nici un cintec nu poate fi atit de profund

miercuri, 3 februarie 2010

München/Germania - Slazburg/Austria

Cu toate ca am facut calatoria data inca mai demult, cind vad pozele ma trec aceleasi emotii ca si atunci cind ma aflam acolo. Insa... inainte de a pune pozele sa va povestec cum a avut loc calatoria.

In Germania, sau cel putin in orasul unde eu stau, transportul public circula de la 5 dimineata (in week-end chiar de la 6.30) pina la unu de noapte. Scopul nostru in acea zi era Salzburg. Stiam ca avem nevoie de mult timp pentru drum (cam 6 ore numai intr-o directie) si de aia trebuia sa ne pornim devreme tare ca sa reusim sa vedem macar ceva ceva in orasul dat. Pai si pentru ca era duminica, iar transportul circula mai tirziu, asta inseamna ca trebuia sa ne pornim destul de tirziu din Nürnberg, ceea ce insemna sa ajungem tirziu in Salzburg. Dupa mai multe calcule ne-am dat seama ca nu aveam la dispozitie decit 4 ore de cutreierat orasul. Gluma, nu? Ce sa faci 4 ore intr-un asa oras mare? De aceia am decis sa luam primul tren in directia dorita. ADica... trenul de la 5 dimineata. Pentru asta insa... a trebuit sa petrecem noaptea in gara. :) Patru ore intr-o gara enorma, unde e aproape la fel de multa lume ca si ziua.

Luand primul tren, am avut ocazia sa vedem si o bucatica din München (am stat acolo cam o ora jumate pentru ca trebuia sa luam trenul spre Salzburg). Astfel, dupa o neapte nedormita si o zi de cutreierat muntii in Austria, am ajuns acasa obosite groaznic. Daca a meritat? Eu cred ca da. Voi ce spuneti?

München










Salzburg




Casa unde s-a nascut Mozart






Stuttgart

Din pacate in ultimul timp scrisorile mele din Germania au luat o alta nuanta. De aceea am sa incerc sa recuperez cele perdute si sa va mai arata Germania asa cum o vad eu...

Inca in noiembrie am facut o calatorie de o zi la Stuttgart. Trei ore in tren dus, trei ore in tren intors destul de obositor dar a meritat.

Lacul din fata castelului nou


Opera


Orasul de sus


Curtea castelului vechi


Enorma piata a castelului nou


Curtea castelului nou

luni, 25 ianuarie 2010

Si iar despre tine...

Astazi am fost din nou la aupair club. Ultima oara cind am fost acolo a fost direct dupa despartirea de tine. Am fost trista atunci. Nici nu am incercat sa ma prefac ca totul e bine. Nu am putut. Astazi insa a fost bine. Am discutat mult, fara intrerupere doar sa-mi iau gindul de la tine. Am zimbit pentru ca ma simteam bine. Am dansat si astfel am uitat pentru citeva clipe de tine, de aceea ca nu mai esti linga mine, ca nu vei mai fi niciodata...

Insa odata cu sosirea acasa gindurile au revenit. Iarasi zburau la tine, iarasi nu ma lasau sa-mi vad de ale mele. Odata cu stergerea machiajului a trebuit sa dau jos si masca femeii puternice, care poate sa treaca peste toate. Zimbetul a fugit fara urma, stralucirea ochilor a disparut si ea, iar lacrimile au inceput sa curga siroaie...

De o saptamina nu am mai plins. Am crezut ca gata cu suferinta. Am crezut ca sunt pregatita sa ies in lume si sa fiu cea de pina acum... Am crezut dar nu e asa... Nu pot, nu stiu cum sa traiesc fara tine... In piept doare atit de tare, nu am aer, doar... tu erai aerul meu, zimbetul meu, fericirea mea, iubirea mea...

Intoarce-te la mine...

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Yanni

Cita energie exista in muzica asta...



... cit suflet...



... cita armonie...

miercuri, 20 ianuarie 2010

Regret

Ce s-a intimplat de acum totul s-a schimbat? Unde am gresit? Cind ai cedat? Cum s-a intimplat ca ai incetat sa mai vrei sa fim acceasi persoana, sa luptam cu toate nedraptatile si greutatile cu care soarta ne-a pus fata-n fata, sa mai crezi ca putem reusi... impreuna? Ce-ti pasa daca ma place lumea sau nu! Ce mai conteaza ce spun altii cind tu ar trebui sa asculti doar de inima ta! Si ea nu mintea... Pentru ca simteam tremurul vocii la fiecare "te iubesc", vedeam dorinta in privirea ta, iti simteam corpul arzind cind erai linga mine...

Ai decis insa sa calci in picioare toate cite le-am trait si le-am simtit in doi. Ai cautat mereu diferente intre noi. Ai lasat indoiala sa-si faca culcus in inima ta si astfel ai uitat de sentimentela tale. Ai uitat ca eu am fost prima care te-a facut sa te gindesti la viitor, prima care ti-a aratat o alta lume decit cea in care traiai, prima care ti-a spus "am nevoie de tine", prima care a crezut in tine, prima care te-a incurajat si nu te-a lasat balta in cele mai grele momente ale vietii tale... prima...

Ai decis sa stergi totul cu buretele indiferentei, sa lasi totul trecutului, sa te prefaci ca nu tii minte si ca nu-ti pasa... Ai decis... Fara sa ma intrebi, fara sa-mi dai o sansa sa-ti arat ca exista o solutie, fara sa stii ca eu ne-am mai dat o sansa... Ai decis ca cu un "suntem diferiti" ai explicat totul, ai sters sentimentele mele, dar mai ales ai uitat de ale tale...

Iti amintesti, eram straini la inceput? Abia daca ma priveai, abia daca imi spuneai o vorba... Peste un timp insa am devenit atit de apropiati. Simteam ca esti tu, ca nu mai am nevoie de nimeni, ca te vreau doar pe tine... pentru totdeauna... Iar tu... timid si modest... mi-ai dat atita curaj sa lupt pentru tine si pentru dragostea mea...

Acum regret doar ca nu am avut o ultima clipa linga tine, o ultima noapte sa-ti simt caldura corpului si sa pot lua putin din ea pentru zilele reci, un ultim sarut care sa ma indulceasca si sa ma faca sa nu simt amarul sufletului acum... cind nu esti linga mine...

duminică, 17 ianuarie 2010

de ce doi oameni care se iubesc nu pot fi impreuna...? de ce indoiala si nesiguranta sunt mai puternice ca dragostea...? de ce ma lasi atunci cind inca ma vrei linga tine...?

vineri, 15 ianuarie 2010

Parisul... m-a dezamagit

Da... asa este...

Sa incep insa cu inceputul. Mi-am dorit inca de cind eram in Moldova sa sarbatoresc revelionul la Paris. Ideea de a bea sampanie sub Turnul Eifel, avind linga mine persoana iubita, privind in doi la focurile de artificii care dupa imaginatia mea trebuiau sa fie superbe, ma incinta pur si simplu si nu m-a lasat sa traiesc linistita pina cind nu m-am vazut acolo. 3 zile la Paris... CIt de superb trebuiau sa fie ... !!! Nu a fost insa asa...

TOtul a inceput cu ploaia care a stricat din start dipozitia. Nici sa faci poze, si sa priveti mai in deaproape un obiectiv turistic... Totul trebuia facut in graba, ca de altfel riscam sa ne udam pina la oase. Prima cladire pe care am vizitat-o a fost Sacre Coeur. Superba biserica, pacat doar ca nu am avut timp sa ma apropii de ea macar la un pas. AM facut niste poze de la distanta si atit, pentru ca in 10 minute pornea autobusul spre alt monumet. Din cauza ploii geamul era ud si multe poze din autobus au iesit aiurea. Bine macar ca la Turnul EIfel ne-au lasat ceva mai mult timp si am putut sa fac mai multe poze...reusite. Dar... nicio sansa sa te apropii, pentru ca trebuia sa mergem la repartizarea camerelor la hotel. DUpa aia am facut o mica-mare plimbare pe jos pe Champs-Elisees pina la Arcul de Triumf. Am facut poze, am pus mina pe el... lucru foarte important pentru mine. Trebuia sa simt totul ca sa realizez ca nu e vis. Pe ploaie am ajuns si la piramida Louvre-ului. E frumoasa seara. Pacat ca nu am avut destul timp s-o vad si ziua, pentru ca noi am decis sa nu vizitam muzeul si sa nu stam la coada ore intregi pentru a o vedea pe Mona Lisa. La urma urmei e doar un tablou. Pentru seara am cumparat bilete la o plimbare pe Sena. CIca sa vedem PArisul noaptea. Ar fi fost bine daca nu era ploaie. Dar asa...

A doua zi am fost la Versailles. Trei ore in atmosfera regeasca, sala de oglinzi, gradinile palatului... Frumos. Dar cu ploaie, umbrela si fara dispozizie de a intimpina noul an. Dupa, am fost pe Turn. Bine ca am stat in rind la bilete numai o ora si nu mai mult. Din cauza cetii am decis ca nu face sa urcam pe platforma a treia si sa platim astfel 7 euro. AM uract numai pina la platforma a doua, pe scari, cu doar 3,50 euro. SI nu regret ca am urcat treptele. Acolo, intre fiare si vint rece te trec asa emotii !!! CInd am urcat era ziua. CInd am coborit era deja seara. Coborind am vazut cum se face ca el lumineaza atit de frumos noaptea. Apoi ne-am indreptat spre hotel. Ne-am odihnit putin, ne-am uscat si am mers din nou in centru. Am asteptat miezul noptii. Si a venit. Am asteptat focuri de artificii. Nu au fost. Rezulta ca la ei sunt interzize. Ziua cind focurile de artificii sunt permise este 14iulie, ziua nationala a francezilor. Deci... dezamagire totala.

In fine a treia zi. Numai sa nu ploua... SI nu a plouat. Dar a fost un ger !!! Era foarte important nici frig tare sa nu fie, pentru ca pentru ziua aceasta am avut ceva foarte special planuit. Am vizitat Disnayland-ul. Da... poate pare copilaresc. La inceput nu planuisem, dar pina la urma am decis sa o facem. Si pot spune ca acesta zi a fost cea mai plina de emotii si peripetii. A meritat ! Topogane, masini, casute din povesti, munti, pirati... numai ce nu am vazut! Pina si in cosmos am fost ! :) A fost cea mai frumoasa zi petrecuta la Paris.

Timpul trist nu mi-a permis sa vad frumusetea PArisului. Din contra am petrecut tot timpul plingindu-ma pe cit de putin noroc am avut cu el. Nu am inteles de ce i se zice orasul indragostitlor, pentru ca tot ce am vazut au fost fete triste si obosite de atita ploaie...

marți, 12 ianuarie 2010

Mersi

E deja mijloc de ianuarie. Nu am scris de mai bine de o luna si imi pare rau... Pentru ca au fost atitea de zis, atea lucruri de impartasit... Nici macar de sarbatori nu am putut sa scriu. Oricum am fost cu gindul la blog si la cei de pe aici, in special raza de soare m-am gindit la tine. Esti o dulce si o scumpa si iti multumesc si pentru felicitari si pentru premii.

Din pacate la mine mos Nicolae nu a venit. Dar de Craciun am primit si eu ceva cadouri... de suflet. De revelion mi-am facut singura cadou si am plecat la Paris pe 3 zile. Acum astept cu nerabdare un cadou special de la familia unde locuiesc. Imi promit de 2 saptamini internet in odaie (pentru ca mi-am luat laptop). Daca vor mai face si asta in viitorul cit mai apropiat, atunci sunt multumita de inceputul de an 2010.

Mersi mult inca o data si LA MULTI ANI !!!