Poveste

Pentru ca ma plictiseam azi, am decis sa rasfoiec prin caietele si carnetele din timpul anilor de studentie. Oricit nu ar parea de straniu, am gasit acolo multe lucruri haioase si de suflet, care au nascut in mine nostalgia. Bine... nu ca mi-ar fi dor de universitate, dar gindul ca de la 1 septembrie nu voi mai fi acolo doare un pic.
Ei bine... ce puteam sa gasesc eu acolo mai mult sau mai putin haios? E simplu. In timplu orelor mai plictisitoare aveam obiceiul eu si cu prietena/colega mea sa scrim cite ceva in caiet. Uneori ginduri, alteori dorinte, uneori chiar discutam in scris. Astfel adunam pina la sfirsitul anului de studii un buchet de notite + prostioare de tot felul.
Tot acolo am dat si de o povestioara (autoarea/colega mea inspirindu-se din "realitatea inconjuratoare") care mi-a stirnit lacrimile. Originalul ei e in germana. Eu insa am incercat s-o traduc cit mai bine posibil.

Gasit

"Acum sint fericiti. Abia azi isi traiesc ambii timpul divin. Ce le lipsea si ce ii incurca sa fie asa mai devreme? Ei insisi nu stiu asta. Dar pentru ce o asa intrebare? E adevarat ca si el, si ea incearcau sa gaseasca raspunsuri potrivite. Ei au incercat sa puna cite un punct fiecarui semn de intrebare si cred acum ca au facut totul corect. Indifferent. Astazi toate acestea nu mai au importanta. Cine? Cind? De ce si cum? Pentru ca astazi ei sint fericiti si niciunul nu ar fi in stare sa nege acest fapt.

Ea nu si-a facut iluzii niciodata. Nu. Nu poate sa fie vorba de una ca asta. Ea vroia sa iubeasca si sa fie iubita. Mult timp a cautat un umar puternic si de incredere, credea des ca l-a gasit, insa a fost de fiecare data dezamagita.

Timp petrecut impreuna, cuvinte frumoase, ginduri, distanta.si pe urma… nu s-au mai salutat. El era putin mai tinar decit ea si pur si simplu s-a jucat. Ea il credea o bomboana dulce, in timp ce el nu a fost decit o ciocolata amara.

Ea insa nu s-a dat batuta. Si peste un timp a aparut inca un “el”. Trandafirii rosii si poeziile erau pentru ea cele mai frumoase cadouri. Totul parea perfect. Parea insa… Ea petrecea mult timp cu el, uita de toata lumea chiar daca… chiar daca ea nu avea nevoie de el, pentru ca era prea dulce. El ii lua aerul zi de zi. I-a legat chiar aripile de aur. Mai tirziu el si-a inteles greseala. Era insa prea tirziu.

Pe neasteptate a venit un alt “el”. Ei nu-I venea a crede ochilor, era entuziasmata, cum ca el ar fi cel mai bun. Nu mai avea griji. Totul ii provoca bucurie. Dragostea sa o ajuta sa treaca peste multe. Nu-si putea imagina viata fara el, putea sa-I ierte multe si nu mai asculta sfaturile celorlalti. Era oare orbita de dragoste sau doar traia ceea ce-si inchipuia? Nu. Ea credea doar ca aceasta ar fi in sfirsit dragostea adevarata si ca ei s-ar fi nascut unul pentru celalalt.
El ii saruta miinile. Ea avea fiori cind el o atingea. El i-a jurat dragoste vesnica.
Era destept, destept… insa prea mindru pentru a fi si mai destept. Uneori ei i se parea ca el ar fi un strain. Si intr-un final el a pierdut-o pentru totdeauna.

Acum sint ambii fericiti. De la inceput inca ea spunea ca el va fi iubitul ei. Odata ea chiar i-a daruit un sarut. El l-a luat fara macar sa spuna “multumesc”. Ea era incurcata, banuia ceva, stia ca el nu era chiar atit de indiferent cum vroia sa para. El spunea ca inima lui inca nu era pregatita, o iubea insa la nebunie. Spunea ca are multe scopuri in viata, ca vroia sa o cunoasca mai bine, vroia sa-I mai dea putin timp liber, s-o vada trista si fericita. Cu toate acestea el suferea mai mult decit ea.
Ceea ce simtea ea pentru el era cu totul deosebit. Ea dorea doar sa se razbune pentru acel sarut, pentru speranta care i-a fost data si luata tot atunci. Nu i-a reusit insa, pentru ca el a gasit cheita inimii ei si ea, intr-un sfirsit, a cedat.
Ea visa de mult la dragostea pe care numai el putea sa i-o dea. Cuvinte frumoase, gingasie, incredere, viitor, declaratii de dragoste, atentie – aceaste e tot de ce ea avea nevoie. Si acum le are pe toate, este fericita si il face pe el si mai fericit decit e ea insasi.

Astazi soarele rasare pentru amindoi. El a devenit mai voios. Ea zimbeste mai des. Acum sint ambii fericiti pentru ca s-au gasit unul pe celelalt, chiar daca distanta dintre ei a fost timp de trei ani de numai un metru."