E drum lung de la Balti la Ungheni.
E trenul de dimineata, deci am noroc – e racoare inca, si nici lume nu e prea multa. Soarele nu frige inca si asta imi permite sa « savurez » calatoria. Nu fara o muzica buna in casti, desigur. Muzica chiar e buna, de dragoste, de regrete, un pic cam trista (pentru asa o zi frumoasa) dar buna. Aveam la inceput un loc la soare, insa dupa ce s-a eliberat unul la umbra am sarit repede sa nu mi-l ocupe cineva. Pentru ca de... soarele inca nu arde, dar in mai putin de o jumatate de ora va fi insurpotabil de stat la soare. Bucuroasa ca am avut noroc, ma fac comoda si-mi caut de ale mele : muzica, peisaje, ginduri...
Nu mi-a fost de lunga durata bucuria. La un moment dat s-a asezat vis a vis de mine o batrinica. Insa nu m-a intristat si m-a pus pe ginduri atit prezenta ei, cit ceea ce a urmat. Avea bunicuta cu ea niste piine si citeva cirese. Mmmmmm.... dar ce cirese... !!! Rosii... strinse cu codita si frunzulite.... asa apetisante... ca mi s-a facut gura apa... Batrinica avea de mers vreo 15 minute si... ca sa mai treaca din timp, a inceput sa manince din cirese... :) Iar simburii... ii arunca sub scaun... :(
Asa face nu numai bunicuta asta, care poate, obisnuita sa arunce cite ceva prin ograda ei cu gind ca un puisor sau o ratusca va ciuguli, nu si-a dat seama ca se afla intr-un loc public. La fel fac si alti oameni : copii, tineri, adulti... Poti vedea in tren de toate (coji de seminte de floarea-soarelui, servetele, hirtiute, pungi, resturi de minare, chiar si bilete achitate la casa din gara). Asa face lumea si la sat, si la oras. Asa face multa lumea in toatatara .
Iar asta doare...
E trenul de dimineata, deci am noroc – e racoare inca, si nici lume nu e prea multa. Soarele nu frige inca si asta imi permite sa « savurez » calatoria. Nu fara o muzica buna in casti, desigur. Muzica chiar e buna, de dragoste, de regrete, un pic cam trista (pentru asa o zi frumoasa) dar buna. Aveam la inceput un loc la soare, insa dupa ce s-a eliberat unul la umbra am sarit repede sa nu mi-l ocupe cineva. Pentru ca de... soarele inca nu arde, dar in mai putin de o jumatate de ora va fi insurpotabil de stat la soare. Bucuroasa ca am avut noroc, ma fac comoda si-mi caut de ale mele : muzica, peisaje, ginduri...
Nu mi-a fost de lunga durata bucuria. La un moment dat s-a asezat vis a vis de mine o batrinica. Insa nu m-a intristat si m-a pus pe ginduri atit prezenta ei, cit ceea ce a urmat. Avea bunicuta cu ea niste piine si citeva cirese. Mmmmmm.... dar ce cirese... !!! Rosii... strinse cu codita si frunzulite.... asa apetisante... ca mi s-a facut gura apa... Batrinica avea de mers vreo 15 minute si... ca sa mai treaca din timp, a inceput sa manince din cirese... :) Iar simburii... ii arunca sub scaun... :(
Asa face nu numai bunicuta asta, care poate, obisnuita sa arunce cite ceva prin ograda ei cu gind ca un puisor sau o ratusca va ciuguli, nu si-a dat seama ca se afla intr-un loc public. La fel fac si alti oameni : copii, tineri, adulti... Poti vedea in tren de toate (coji de seminte de floarea-soarelui, servetele, hirtiute, pungi, resturi de minare, chiar si bilete achitate la casa din gara). Asa face lumea si la sat, si la oras. Asa face multa lumea in toata
Iar asta doare...
cu adevarat doare...poate candva ne vom schimba...
RăspundețiȘtergere