Liebe Freunde,
era simbata la amiaza cind am decis sa-mi iau inima in dinti si sa plec de acasa, sa mai vad si eu lumea. Ca... nu de alta dar spun rudele mele: ce, ai plecat in Germania ca sa stai acasa?
Ei bine, cu ceva informatie in buzunar si cu o companie de nota 10, am pornit pe urmele romanilor. De ce? Pai pentru ca Weissenburg e un oras care cu mult timp in urma a fost ocupat de romani. Cetatea unde ei locuiau pe timpuri a fost partial reconstruita in muzeul romanilor din acelasi oras.
Desigur, ca in multe orase din Germania, exista in Weissenburg si un castel/palat/cetate... pe care din pacate nu l-am vazut. Se afla la o distnta mult prea mare de oras, pe un munte, si dupa cum nu aveam la dispozitie decit 3-4 ore, am decis sa nu riscam. Tot in acest oras m-a fascinat arhitectura. Casute mici, vech dar reinnoite: un oras al papusilor...
Dupa cercetarile pe terenul romanilor, a trebuit sa luam trenul spre Treuchtlingen, pentru ca acolo sa luam un alt tren spre Ansbach. Ei bine... Treuchtligen s-a dovedit a fi nu numai o gara dar si un orasel destul de dragut cu o arhitectura moderna si cu... un palat exact in centrul orasului. Simpatic, ce sa zic, doar ca daca ne intimpina soarele si nu ploaia, er sa fie mult mai bine.
Dupa a urmat renumitul Ansbach. Renumit prin ce? Prin gradina domneasca si orangerie. Da... atita simetrie intr-o singura gradina nu am vazut in viata mea. Fiecare copac are locul lui, toate plantele sunt plantate la o anumita distanta, toti arbustii au aceisi inaltime... Va las sa va convingeti singuri...
waw waw waw...acum vad si eu Germania, chiar daca de la mare distanta...frumoase plimbari...ma tentezi sa vin in vizita:)) (PS; cand o mai trece criza si gripa:))
RăspundețiȘtergereultima poza e perfect occidentala, cu gradini simetrice si geometrice...