Da... parntii copiilor au decis sa-si ia liber ceva zile si au sters-o ieri in Dubai. Fara sa le pese ca copii ramin cu mine. Sau... ca eu ramin cu copii. Pentru ca eu sunt cea care va avea de suferit pina luni dupa amiaza.
Ce copii? Trei fete nataflete, care nu imi prea dau ascultare, ma fac sa ma enervez, sa tip. Stres intr-un cuvint. Cea mai mare e Mara, are 10 ani si e primul an la gimnaziu. Aia mijlocie e Juliane, 8 ani si e foarte baietoasa. Cea mai mica are 5 ani, se numeste Sina si e draguta... dar numai cind vrea ea.
In principiu nu am probleme cu ele, ne intelegem (acum zic multumesc Domnului ca am avut asa profi severi la universtate si ne-a pus sa stam numai cu nasul in cartile de germana), doar ca... atunci cind nu e nimeni din parinti acasa... stiti voi... cind pisica nu-i acasa soarecii joaca pe masa. Doar ca jocurile lor sunt uneori cam exagerate si in casa asta nu se stie de masura.
In fine... ziua de vineri trecut bine. Au mai ramas inca 2 zile. Caci luni... pina vin parintii, fetele sunt la scoala/gradinita.
Un adevarat week-end cu copii. Dar voi ce faceti in week-end?
vineri, 20 noiembrie 2009
joi, 19 noiembrie 2009
Leapsa de la raza de soare
Draga raza de soare mersi pt leapsa. Chiar imi era dor. Deci... o poza haioasa si una de suflet.
La capitolul "haios" as putea pune zeci de poze. Caci, pentru a uita un pic de dor, ne facem de cap pe cinste cu fetele aici. Urmatorele poze sunt facute in Salzburg, Austria, in parcul piticilor. Ei bine... vedeti voi singuri ce pitici "hazlii" sunt acolo... :)))
Natala/Natalia din Polonia e cea mai nebuna persoana pe care am cunoscut-o eu in viata mea. Nebuna... in sens bun.
Eu... incercind sa imit un pitic.
Svetlana din Rusia... are nevoie de o pereche de ochelari.
De suflet...
Fratele meu, masina noastra, Moldova, cimpii, zapada... Cit de mult imi lipseste totul...
p.s. Leapsa o pot prelua toti cei cu simtul umorului si care duc dorul ...
La capitolul "haios" as putea pune zeci de poze. Caci, pentru a uita un pic de dor, ne facem de cap pe cinste cu fetele aici. Urmatorele poze sunt facute in Salzburg, Austria, in parcul piticilor. Ei bine... vedeti voi singuri ce pitici "hazlii" sunt acolo... :)))
Natala/Natalia din Polonia e cea mai nebuna persoana pe care am cunoscut-o eu in viata mea. Nebuna... in sens bun.
Eu... incercind sa imit un pitic.
Svetlana din Rusia... are nevoie de o pereche de ochelari.
De suflet...
Fratele meu, masina noastra, Moldova, cimpii, zapada... Cit de mult imi lipseste totul...
p.s. Leapsa o pot prelua toti cei cu simtul umorului si care duc dorul ...
Schimbare...
Mult timp nu am mai fost pe aici. Nu pot, nu am timp, nu am curaj uneori... Cineva mi-a spus ca m-am schimbat de cind sunt in Germania, ca am uitat de indrazneala, tupeu, sunt molatica... Poate... si cred ca stiu cine e de vina. Dorul de casa...
In fine, de fapt asta nu conteaza acum. Am revenit... cu un alt nume. Pentru ca blogul "Scrisori din Germania" imi da intradevar batai de cap, am zis sa fac 2 in 1. De azi inainte, imi public toate scrisorile din Germania, in jurnal. :)
In fine, de fapt asta nu conteaza acum. Am revenit... cu un alt nume. Pentru ca blogul "Scrisori din Germania" imi da intradevar batai de cap, am zis sa fac 2 in 1. De azi inainte, imi public toate scrisorile din Germania, in jurnal. :)
Weißenburg, Treuchtlingen, Ansbach
Liebe Freunde,
era simbata la amiaza cind am decis sa-mi iau inima in dinti si sa plec de acasa, sa mai vad si eu lumea. Ca... nu de alta dar spun rudele mele: ce, ai plecat in Germania ca sa stai acasa?
Ei bine, cu ceva informatie in buzunar si cu o companie de nota 10, am pornit pe urmele romanilor. De ce? Pai pentru ca Weissenburg e un oras care cu mult timp in urma a fost ocupat de romani. Cetatea unde ei locuiau pe timpuri a fost partial reconstruita in muzeul romanilor din acelasi oras.
Desigur, ca in multe orase din Germania, exista in Weissenburg si un castel/palat/cetate... pe care din pacate nu l-am vazut. Se afla la o distnta mult prea mare de oras, pe un munte, si dupa cum nu aveam la dispozitie decit 3-4 ore, am decis sa nu riscam. Tot in acest oras m-a fascinat arhitectura. Casute mici, vech dar reinnoite: un oras al papusilor...
Dupa cercetarile pe terenul romanilor, a trebuit sa luam trenul spre Treuchtlingen, pentru ca acolo sa luam un alt tren spre Ansbach. Ei bine... Treuchtligen s-a dovedit a fi nu numai o gara dar si un orasel destul de dragut cu o arhitectura moderna si cu... un palat exact in centrul orasului. Simpatic, ce sa zic, doar ca daca ne intimpina soarele si nu ploaia, er sa fie mult mai bine.
Dupa a urmat renumitul Ansbach. Renumit prin ce? Prin gradina domneasca si orangerie. Da... atita simetrie intr-o singura gradina nu am vazut in viata mea. Fiecare copac are locul lui, toate plantele sunt plantate la o anumita distanta, toti arbustii au aceisi inaltime... Va las sa va convingeti singuri...
era simbata la amiaza cind am decis sa-mi iau inima in dinti si sa plec de acasa, sa mai vad si eu lumea. Ca... nu de alta dar spun rudele mele: ce, ai plecat in Germania ca sa stai acasa?
Ei bine, cu ceva informatie in buzunar si cu o companie de nota 10, am pornit pe urmele romanilor. De ce? Pai pentru ca Weissenburg e un oras care cu mult timp in urma a fost ocupat de romani. Cetatea unde ei locuiau pe timpuri a fost partial reconstruita in muzeul romanilor din acelasi oras.
Desigur, ca in multe orase din Germania, exista in Weissenburg si un castel/palat/cetate... pe care din pacate nu l-am vazut. Se afla la o distnta mult prea mare de oras, pe un munte, si dupa cum nu aveam la dispozitie decit 3-4 ore, am decis sa nu riscam. Tot in acest oras m-a fascinat arhitectura. Casute mici, vech dar reinnoite: un oras al papusilor...
Dupa cercetarile pe terenul romanilor, a trebuit sa luam trenul spre Treuchtlingen, pentru ca acolo sa luam un alt tren spre Ansbach. Ei bine... Treuchtligen s-a dovedit a fi nu numai o gara dar si un orasel destul de dragut cu o arhitectura moderna si cu... un palat exact in centrul orasului. Simpatic, ce sa zic, doar ca daca ne intimpina soarele si nu ploaia, er sa fie mult mai bine.
Dupa a urmat renumitul Ansbach. Renumit prin ce? Prin gradina domneasca si orangerie. Da... atita simetrie intr-o singura gradina nu am vazut in viata mea. Fiecare copac are locul lui, toate plantele sunt plantate la o anumita distanta, toti arbustii au aceisi inaltime... Va las sa va convingeti singuri...
Gradina zoologica
Liebe Freunde,
in orasul unde locuiesc, se afla cea mai mare gradina zoologica din sudul germaniei. Cu toate ca era timp urit cind am vizitat-o, am ramas prfund impresionata de numarul de specii de animale pe care le poti vedea. Plus la asta, amplasarea lor e foarte bine organizata.
Pentru ca este destul de mare, ii spun in gluma "padurea zoologica". De fapt menajeria e amplasata direc in padure, unde pur si simplu s-au construit drumuri, casute si alte chestii pentru vizitatori.
Flamingo
V-am spus ca e padure?
Girafe
in orasul unde locuiesc, se afla cea mai mare gradina zoologica din sudul germaniei. Cu toate ca era timp urit cind am vizitat-o, am ramas prfund impresionata de numarul de specii de animale pe care le poti vedea. Plus la asta, amplasarea lor e foarte bine organizata.
Pentru ca este destul de mare, ii spun in gluma "padurea zoologica". De fapt menajeria e amplasata direc in padure, unde pur si simplu s-au construit drumuri, casute si alte chestii pentru vizitatori.
Flamingo
V-am spus ca e padure?
Girafe
Modul de circulatie
Liebe Freunde,
inainte de a veni aici, am tot auzit vorbe de lauda despre sistemul de circulatie din Germania. Cica se circula regulat, nu se intirzie... Bine, e adevarat, asta numai daca sa vorbim despre circulatia interna. Dar daca ai nevoie sa pleci in alt oras, e catastrofa!!! Am avut aseara ocazia sa stau in gara mai mult de o ora si astfel mi-am dat seama ca e dezastru total daca un tren intrirzie macar si cu 5 minute.
Gara centrala din Nürnberg, are 23 de linii. Sau peronuri daca vreti. Pentru ca aveam inca mai multe de juma de ora la dispozitie pina cind sa vina trenul persoanei pe care o asteptam, am decis sa mai tec de pe o linie pe alta, poate vad ceva interesant. AM sta cca 10 minute pe linia 12 unde nu am auzit nimic altceva decit: trenul X intirzie cu 10 minute; pentru ca trenul Y intrizie cu 15 minute, el nu vine pe linia 13 ci pe linia 9; trenul Z intirzie cu 13 minute si sosete nu pe linia 9 ci pe 19.
E groaza! Bine ca m-am mai acomodat putin cu gara si am idee unde s-o apuci. Dar unul care vine aici pentru prima oara, nu se clarifica de unul singur. Garantat! Pentru ca sa ajungi de pe linia 9 pe 19 trebuie sa cobori ceva scari, pe urma s-o iei la stinga ori la dreapta, iar daca o apuci pe dumul gresit sa te intorci inapoi, pe urma sa urci ceva scari (sa nu uitam - cu tot cu bagaje), si... daca ai norocul sa nu se fi schimbat ceva in ultimul mment, sa urci in trenul de care ai tu nevoie.
Credeti-ma, cind e haos si multa lume care nu stie unde s-o ia, ai mari sanse sa te ratacesti si sa scapi trenul. Nebunie curata !
Da si... trenul persoanei pe care o asteptam, a venit nu pe linia 8, unde se credea ca va ajunge, ci pe 9. :)
inainte de a veni aici, am tot auzit vorbe de lauda despre sistemul de circulatie din Germania. Cica se circula regulat, nu se intirzie... Bine, e adevarat, asta numai daca sa vorbim despre circulatia interna. Dar daca ai nevoie sa pleci in alt oras, e catastrofa!!! Am avut aseara ocazia sa stau in gara mai mult de o ora si astfel mi-am dat seama ca e dezastru total daca un tren intrirzie macar si cu 5 minute.
Gara centrala din Nürnberg, are 23 de linii. Sau peronuri daca vreti. Pentru ca aveam inca mai multe de juma de ora la dispozitie pina cind sa vina trenul persoanei pe care o asteptam, am decis sa mai tec de pe o linie pe alta, poate vad ceva interesant. AM sta cca 10 minute pe linia 12 unde nu am auzit nimic altceva decit: trenul X intirzie cu 10 minute; pentru ca trenul Y intrizie cu 15 minute, el nu vine pe linia 13 ci pe linia 9; trenul Z intirzie cu 13 minute si sosete nu pe linia 9 ci pe 19.
E groaza! Bine ca m-am mai acomodat putin cu gara si am idee unde s-o apuci. Dar unul care vine aici pentru prima oara, nu se clarifica de unul singur. Garantat! Pentru ca sa ajungi de pe linia 9 pe 19 trebuie sa cobori ceva scari, pe urma s-o iei la stinga ori la dreapta, iar daca o apuci pe dumul gresit sa te intorci inapoi, pe urma sa urci ceva scari (sa nu uitam - cu tot cu bagaje), si... daca ai norocul sa nu se fi schimbat ceva in ultimul mment, sa urci in trenul de care ai tu nevoie.
Credeti-ma, cind e haos si multa lume care nu stie unde s-o ia, ai mari sanse sa te ratacesti si sa scapi trenul. Nebunie curata !
Da si... trenul persoanei pe care o asteptam, a venit nu pe linia 8, unde se credea ca va ajunge, ci pe 9. :)
Party
Liebe Freunde,
am avut noarea sa asist la un evenimet foarte important pentru amilia unde locuiesc. Ziua de nasterei a stapinei casei. Ei bine... e diferit. E chiar diferit de tot ce am vazut eu pina acum. Cica e o mica festivitate, la care vin 30 de persone, care vor fi pe ici, vor bea, vor minca, vor vorbi pina seara tirziu, si vor leca intr-un final, lasind in urma un teanc de vesela murdara pe care a doua zi "cineva" trebuia s-o spele. :)
Da... Nu e rau, nu zic. Doar ca e forte straniu ca cineva strain sa cotrobaiasca prin frigider, sa caute bautura care-i place. Ca vedeti voi... nu toti beau titpul dat de bere, sau nu toti beau sampanie, vin alb sau rosu, martiny... Tot pentru aceasta mica sarbatoare s-a dat comanda de mincare la restaurant. Nu nemtesc, normal. Turc. Exact. La acesta party nemteasca (sau acest party nemtesc, ca nu cunosc genul :) ) s-a consumat mincare turceasca. Iute... de-ti iesea foc pe urechi!
Dar ce atmosfera...! Vine multa lumea care poate nici nu se cunoaste, si discuta pe ici pe colo, in grupuri. Mda... si eu am avut loc acolo, spre marea mea mirare. De ce? Pentru ca un Au-Pair-Mädchen care cunoaste limba atit de bine, trebuie sa comunice si ea cu societatea nemteasca. Si cel mai haios, dar si suparator lucru, e acela ca lumea habar nu are de R.Moldova. Cica e la granita cu Belorusia. Sau si mai nou, limba de stat aici e rusa.
Desigur ca poate, tot circulind dintr-un grup in altul, aveam sa mai invat pe cineva unde se afla Moldova. Dar... pentru ca incepusem sa ma plictisesc, am facut bine si.. dupa desert (pe care nu-l puteam scapa) am parasit invitatii pentru am ma retrage, cu cunostintele mele in odaie.
Stiu ca poate par rautacioasa, dar... avind in vedere, ca in casa ta vine pentru o perioada de un an un om dintr-o alta tara, nu te lenevi sa rasfoiesti ceva informatii despre tara de origine a persoanei date.
Liebe Grüße aus Deutschland
am avut noarea sa asist la un evenimet foarte important pentru amilia unde locuiesc. Ziua de nasterei a stapinei casei. Ei bine... e diferit. E chiar diferit de tot ce am vazut eu pina acum. Cica e o mica festivitate, la care vin 30 de persone, care vor fi pe ici, vor bea, vor minca, vor vorbi pina seara tirziu, si vor leca intr-un final, lasind in urma un teanc de vesela murdara pe care a doua zi "cineva" trebuia s-o spele. :)
Da... Nu e rau, nu zic. Doar ca e forte straniu ca cineva strain sa cotrobaiasca prin frigider, sa caute bautura care-i place. Ca vedeti voi... nu toti beau titpul dat de bere, sau nu toti beau sampanie, vin alb sau rosu, martiny... Tot pentru aceasta mica sarbatoare s-a dat comanda de mincare la restaurant. Nu nemtesc, normal. Turc. Exact. La acesta party nemteasca (sau acest party nemtesc, ca nu cunosc genul :) ) s-a consumat mincare turceasca. Iute... de-ti iesea foc pe urechi!
Dar ce atmosfera...! Vine multa lumea care poate nici nu se cunoaste, si discuta pe ici pe colo, in grupuri. Mda... si eu am avut loc acolo, spre marea mea mirare. De ce? Pentru ca un Au-Pair-Mädchen care cunoaste limba atit de bine, trebuie sa comunice si ea cu societatea nemteasca. Si cel mai haios, dar si suparator lucru, e acela ca lumea habar nu are de R.Moldova. Cica e la granita cu Belorusia. Sau si mai nou, limba de stat aici e rusa.
Desigur ca poate, tot circulind dintr-un grup in altul, aveam sa mai invat pe cineva unde se afla Moldova. Dar... pentru ca incepusem sa ma plictisesc, am facut bine si.. dupa desert (pe care nu-l puteam scapa) am parasit invitatii pentru am ma retrage, cu cunostintele mele in odaie.
Stiu ca poate par rautacioasa, dar... avind in vedere, ca in casa ta vine pentru o perioada de un an un om dintr-o alta tara, nu te lenevi sa rasfoiesti ceva informatii despre tara de origine a persoanei date.
Liebe Grüße aus Deutschland
miercuri, 28 octombrie 2009
Iar cu intirziere
Stiu ca scriu mereu prea tirziu, dar situatia e asa. Ba nu pot scri caci nu am pc in odaie, ba acum mai nou nu a functionat pc-ul mai bine de 3 saptamini, cred... E frig la nemti. Adica a fost frig in perioada cind am vizitat gradina zoologica. Ba chiar si zapada am avut pe la mijlocul lui octombrie. Cind am simtit primii fulgi de zapada, am inceput sa pling. Pentru ca mi-am dat seama ca anul ast nu am sa ma pot bucura de zapada impreuna cu cei dragi mie.
Acum ca computerul iar functioneaza, am sa incerc sa scriu mai des, cci imi lipseste lumea asta. Cit despre scrisori ... pot zice una: saptamina trecuta am avut parte de un week-end de vis, cu multe poze si aventuri. Numai bine de scris scrisori si de impartasit emotiile cu altii. Doar ca nu m sa fac asta acum. Trebuie sa aleg din sutele poze cele mai reusite. Astfel incit sa puteti simti si voi un pic din mirosul Germaniei...
raza de soare... esti o dulec... MULTUMESC !
Acum ca computerul iar functioneaza, am sa incerc sa scriu mai des, cci imi lipseste lumea asta. Cit despre scrisori ... pot zice una: saptamina trecuta am avut parte de un week-end de vis, cu multe poze si aventuri. Numai bine de scris scrisori si de impartasit emotiile cu altii. Doar ca nu m sa fac asta acum. Trebuie sa aleg din sutele poze cele mai reusite. Astfel incit sa puteti simti si voi un pic din mirosul Germaniei...
raza de soare... esti o dulec... MULTUMESC !
marți, 13 octombrie 2009
luni, 5 octombrie 2009
Scrisoare
Ei bine, cu o mica intirziere, a venit si prima scrisoare. Fara poze. Pentru ca nu sunt nici la tema, dar nici un aparat inca nu am cu care sa le fac. Sper cit de curind sa-mi procur unul, si atunci veti vedea orasul unde locuiesc.
luni, 21 septembrie 2009
Iertare
Cer iertare ca scriu rar. Dar situatia e alta. Nu prea am timp. Sau... daca si am... nu am cum sa scriu. ideea e ca nu am PC in odaia mea. Si atunci, trebuie sa cer mereu permisiunea stapinilor. Ceea ce... ma face sa ma simt nu chiar in apele mele. Poate in curind fac rost de un PC doar al meu, si atunci...
miercuri, 16 septembrie 2009
Sunt aici
Sunt aici deja de 3 zile. Ce sa spun. E altfel. Mai am nevoie de timp ca sa ma acomodez, dar si ca sa inteleaga ei cine sunt eu...
sâmbătă, 12 septembrie 2009
Poate ca...
Din anumite motive "tehnice", calatoria mea spre tari indepartate s-a aminat exact cu o saptamina. Si pentru ca eram suparat foc la inceput, iar in final m-am trezit si cu o raceala ca in copilarie, nu am avut cum sa scriu. :(
Miine plec sigur (asa zice soferul). Si m-am gindit ca ar fi bine sa trec peste toate cele intimplate saptamina asta, si sa postez si eu ceva, din Moldova...
Nu e nimic altceva decit un cintec. Nu vin cu nimic nou. E aceeasi trupa. Doar cu un mesaj mai special de aceasta data. "Poate ca" este o piesa despre cei slabi, cei ce renunta la viata si aleg sinuciderea. La intrebarea "de ce fac oamenii asta?", baietii raspund:
Miine plec sigur (asa zice soferul). Si m-am gindit ca ar fi bine sa trec peste toate cele intimplate saptamina asta, si sa postez si eu ceva, din Moldova...
Nu e nimic altceva decit un cintec. Nu vin cu nimic nou. E aceeasi trupa. Doar cu un mesaj mai special de aceasta data. "Poate ca" este o piesa despre cei slabi, cei ce renunta la viata si aleg sinuciderea. La intrebarea "de ce fac oamenii asta?", baietii raspund:
poate ca ei nu aud destule,Cit despre clip... cred ca se potriveste de minune versurilor.
poate ca nu vad bine
poate ca le lipseste ratiunea
sau le lipseste curajul...
sâmbătă, 5 septembrie 2009
Alo......
- "Daca plec totusi duminica si nu simbata, hai sa iesim sa ne mai vedem odata..."Au trecut doua zile. Eu plec duminica. Dar el nu m-a sunat. De ce? Ce il costa pe un barbat sa puna mina pe telefon si sa dea un sunet? De ce asteapta EI sa facem NOI primul pas?
- "Bine, dar... Cu ce o sa te ajute asta?"
- "Ce te costa?..." am intrebat la rindu-mi
- "Nimic. Te sun eu daca ceva."
vineri, 4 septembrie 2009
Ceva special
Nu mai e un secret deja ca plec in Germania. Am anuntat ca mi-am luat viza, apoi am tot mentionat ca plec, ca parasesc locurile natale. Deci... nu e o noutate. Mai nou e insa altceva.
Mi-am facut un blog nou. Asta nu inseamna ca nu voi mai scri pe acesta. Nici gind sa las balta "Jurnalul Evei". Doar ca acela e special pentru curiosii ca raza de soare, care spunea intr-un comentariu: "oh, deja pleci??? macar pe blog sa nu ne parasesti:D... succes pe drumul tau... si sa nu uiti ca esti datoare dupa ce ajungi cu barfe multe despre cum e acolo..." sau : "PS: dupa ce ajungi esti datoare cu cateva descrieri si impresii:))"
Dupa ce am citit aceste comentarii s-a nascut ideea de a forma blogul "Scrisori din Germania". Acolo veti citi toate impresiile despre tot ce tine de Germania, veti vedea poze din locurile vizitate si veti putea urmari multe alte chestii :)
Sper doar sa am destul timp sa impartasesc cu voi tot ce am sa traiesc eu acolo.
Mi-am facut un blog nou. Asta nu inseamna ca nu voi mai scri pe acesta. Nici gind sa las balta "Jurnalul Evei". Doar ca acela e special pentru curiosii ca raza de soare, care spunea intr-un comentariu: "oh, deja pleci??? macar pe blog sa nu ne parasesti:D... succes pe drumul tau... si sa nu uiti ca esti datoare dupa ce ajungi cu barfe multe despre cum e acolo..." sau : "PS: dupa ce ajungi esti datoare cu cateva descrieri si impresii:))"
Dupa ce am citit aceste comentarii s-a nascut ideea de a forma blogul "Scrisori din Germania". Acolo veti citi toate impresiile despre tot ce tine de Germania, veti vedea poze din locurile vizitate si veti putea urmari multe alte chestii :)
Sper doar sa am destul timp sa impartasesc cu voi tot ce am sa traiesc eu acolo.
Numaratoarea inversa
...a inceput. Nu stiu exact cind se va intimpla marele evenimet. Miine poate. Sau poimiine... Ce mai conteaza, oricum trebuie sa plec...
Aproape totul e pregatit. Nu-mi ramine decit sa dau un sunet si sa concretizez ziua si ora plecarii. Oare...? Cit nu as da sa mai stau un pic. Stiu... asta ma va emotiona si mai mult, dar sa mai stau un pic... mi-ar face atita bine...
De miine, sau poimiine, nu voi mai sta cu ei la masa, nu ma voi mai certa cu fratele meu, nu-i voi mai tine "lectii" de etica... De miine, sau poimiine, pe mama n-o va mai astepta nimeni acasa, nu va mai "birfi" cu mine ore intregi, nu vom mai privi impreuna vreun serial la acasatv... De miine, sau poimine, tata nu va mai intreba, atunci cind ma vede la computer: "Cu cine stai de vorba? Cu nemtii?" :) De miine, sau poimiine, nu voi plimba seara de seara catelul nostru, nu ma voi mai bucura se nasterea unui iepuras, nu voi mai minca cirese si piersici din gradina noastra... De miine, sau poimiine, nu voi mai face plimbari prin oras, nu voi mai fi martora la multe evenimente care se vor intimpla, nu voi mai vorbi cu ei, nu ma voi mai uimi de prostiile facute de ei... De miine , sau poimiine, ii voi duce dorul mai mult ca niciodata, fara sa stie macar, fara sa-si dea seama...
Da... stiu, tot de miine, sau poimiine, incep o alta viata, int-o alta lume. Dar imi va lipsi aceasta lume, a mea, unde am si eu locul meu... si oameni dragi mie. E clar... nu exista cale de intoarcere, nu pot da inapoi, acum, cind sunt atit de aproape de a-mi realiza visul cel mare.
Dar o bucatica din mine va dori mereu sa se intoarca inapoi, la ei, la el...
Aproape totul e pregatit. Nu-mi ramine decit sa dau un sunet si sa concretizez ziua si ora plecarii. Oare...? Cit nu as da sa mai stau un pic. Stiu... asta ma va emotiona si mai mult, dar sa mai stau un pic... mi-ar face atita bine...
De miine, sau poimiine, nu voi mai sta cu ei la masa, nu ma voi mai certa cu fratele meu, nu-i voi mai tine "lectii" de etica... De miine, sau poimiine, pe mama n-o va mai astepta nimeni acasa, nu va mai "birfi" cu mine ore intregi, nu vom mai privi impreuna vreun serial la acasatv... De miine, sau poimine, tata nu va mai intreba, atunci cind ma vede la computer: "Cu cine stai de vorba? Cu nemtii?" :) De miine, sau poimiine, nu voi plimba seara de seara catelul nostru, nu ma voi mai bucura se nasterea unui iepuras, nu voi mai minca cirese si piersici din gradina noastra... De miine, sau poimiine, nu voi mai face plimbari prin oras, nu voi mai fi martora la multe evenimente care se vor intimpla, nu voi mai vorbi cu ei, nu ma voi mai uimi de prostiile facute de ei... De miine , sau poimiine, ii voi duce dorul mai mult ca niciodata, fara sa stie macar, fara sa-si dea seama...
Da... stiu, tot de miine, sau poimiine, incep o alta viata, int-o alta lume. Dar imi va lipsi aceasta lume, a mea, unde am si eu locul meu... si oameni dragi mie. E clar... nu exista cale de intoarcere, nu pot da inapoi, acum, cind sunt atit de aproape de a-mi realiza visul cel mare.
Dar o bucatica din mine va dori mereu sa se intoarca inapoi, la ei, la el...
miercuri, 2 septembrie 2009
Prima prietena
Scriam nu demult, intr-o postare (Prima data), ca am avut o singura prietena adevarata. Si mai scriam tot acolo ca am pierdut legatura, din cauza ca a trebuit sa-si schimbe locul de trai. Ei bine, dupa ce am rezolvat leapsa data, si mi-am amintit de ea, am zis ca nu se poate sa ramina totul asa, ca trebuie s-o gasesc, mai ales acum...
Am inceput cu fostii colegi, dar nu m-au putut ajuta. Sigur multi si-au amintit de ea, dar n-o mai vazuse lumea de atunci. Numai un coleg, care "disparuse" odata cu ea, dar peste care am dat pe un site gen hi5, facebook, doar ca rusesc, mi-a spus ca vorbise cu ea, chiar pe acel site. Am luat legatura, dar fara succes... Ea nu mai intrase pe acolo de mai bine de o luna... :(
Un pic cam disperata... si aproape gata sa dau miinile jos si sa incetez s-o fac pe detectivul, apare o colega de liceu de-a mea, care... a fost colega de facultate cu EA. Nu numai ca se cunosc, dar sunt si bune prietene... Cit de mica e lumea, mi-am zis atunci !!! Aflind telefonul ei, nu am ezitat mult si am sunat-o...
Doamne, ce emotii... !!! Nu ne vazusem si nu ne auzisem aproape 10 ani !!! Strigate de fericire, risete, intrebari de tot genu'.... "Chiar tu esti ?! Doamne, de cit timp nu ne-am vazut ?! Ce facultate ai facut? Nu te-ai casatorit?"...
Mi-au dat lacrimile... Si ei cred...
Am inceput cu fostii colegi, dar nu m-au putut ajuta. Sigur multi si-au amintit de ea, dar n-o mai vazuse lumea de atunci. Numai un coleg, care "disparuse" odata cu ea, dar peste care am dat pe un site gen hi5, facebook, doar ca rusesc, mi-a spus ca vorbise cu ea, chiar pe acel site. Am luat legatura, dar fara succes... Ea nu mai intrase pe acolo de mai bine de o luna... :(
Un pic cam disperata... si aproape gata sa dau miinile jos si sa incetez s-o fac pe detectivul, apare o colega de liceu de-a mea, care... a fost colega de facultate cu EA. Nu numai ca se cunosc, dar sunt si bune prietene... Cit de mica e lumea, mi-am zis atunci !!! Aflind telefonul ei, nu am ezitat mult si am sunat-o...
Doamne, ce emotii... !!! Nu ne vazusem si nu ne auzisem aproape 10 ani !!! Strigate de fericire, risete, intrebari de tot genu'.... "Chiar tu esti ?! Doamne, de cit timp nu ne-am vazut ?! Ce facultate ai facut? Nu te-ai casatorit?"...
Mi-au dat lacrimile... Si ei cred...
marți, 1 septembrie 2009
1 Septembrie
Azi e prima zi de scoala. Asa incepe la noi anul de studii (si la scoala, si la universitate), la 1 septembrie. Timp de 17 ani am facut si eu parte din lumea asta. Acum insa gata cu studiile !
E straniu totusi sa stii ca lumea merge, tu insa nu. Ca lumea se reintilneste cu colegii de breasla, ca discuta despre vacanta, calatorii si distractii, iar tu nu. Ca profesorii cer de cele mai multe ori sa povesteti cum ti-ai petrecut vara, pe tine insa nu te intreaba nimeni asta.
Simt ceva deosebit acum, cind imi amintesc de atmosfera de la scoala: copii veniti in clasa intii, cu fundite, cu flori; liceeni dintr-a 12-a, emotionati si ei (chiar daca nu recunosc asta), cu gindul deja la BAC (nu ca s-ar pune pe invatat de la 1 septembrie, dar oricum sunt coplesiti de intrebari de gen: cum va fi? voi reusi?).
Iar la facultate... Aici e altfel... Nu pot uita mirosul aulelor... Mirosea a gol, a curat... Nu pot uita nici fetele boboceilor care priveau infricosati in jurul lor, pentru ca au intrat intr-o lume straina lor... departe de casa si prieteni...
Chiar daca la absolvire (si a liceului, si a universitatii) am spus ca nu-mi va fi niciodata dor de scoala/universitate, acum pot spune sigur ca imi e dor de ele... Si... poate nu de carti, caiete, materii si alte lucrusoare "infernale", ci de prima zi de studii, de atmosfera de atunci...
E straniu totusi sa stii ca lumea merge, tu insa nu. Ca lumea se reintilneste cu colegii de breasla, ca discuta despre vacanta, calatorii si distractii, iar tu nu. Ca profesorii cer de cele mai multe ori sa povesteti cum ti-ai petrecut vara, pe tine insa nu te intreaba nimeni asta.
Simt ceva deosebit acum, cind imi amintesc de atmosfera de la scoala: copii veniti in clasa intii, cu fundite, cu flori; liceeni dintr-a 12-a, emotionati si ei (chiar daca nu recunosc asta), cu gindul deja la BAC (nu ca s-ar pune pe invatat de la 1 septembrie, dar oricum sunt coplesiti de intrebari de gen: cum va fi? voi reusi?).
Iar la facultate... Aici e altfel... Nu pot uita mirosul aulelor... Mirosea a gol, a curat... Nu pot uita nici fetele boboceilor care priveau infricosati in jurul lor, pentru ca au intrat intr-o lume straina lor... departe de casa si prieteni...
Chiar daca la absolvire (si a liceului, si a universitatii) am spus ca nu-mi va fi niciodata dor de scoala/universitate, acum pot spune sigur ca imi e dor de ele... Si... poate nu de carti, caiete, materii si alte lucrusoare "infernale", ci de prima zi de studii, de atmosfera de atunci...
luni, 31 august 2009
In ploaie...
Aseara a plouat.
Muzica dj-lor veniti de pe la capitala sa faca veselie si placere tinerillor insetati de muzica de calitate, nu le-a dat voie acestora sa parseasca piata. Si au ramasa sa danseze in ploaia rece care anunta de citeva ore ca are sa vina neintirziat.
Si noi am ramas linga ei. Dar nu pentru a dansa. Nici pentru a asculta macar. Eu am ramas pentru ca am vrut sa te simt linga mine inca putin. Am vrut sa-ti simt respiratia pentru ultima oara... poate. Sa simt caldura corpului tau. Am vrut sa ma faci sa vreau sa ma intorc. La tine. Pentru tine.
Dar tu ? Tu de ce ai ramas ? De ce ai ramas nemiscat si mi-ai dat voie sa-ti simt pielea uda de ploaie dar inca calda, sa te aud, sa vreau sa ma intorc pentru tine ? Stii doar ca-mi esti interzis. Stii doar ca-ti sunt interzisa... Si pentru ca ploua trebuia sa pleci, sa ma lasi cu gindurile si sentimentele mele...
Tu insa ai ramas... cu mine... in ploaie...
Muzica dj-lor veniti de pe la capitala sa faca veselie si placere tinerillor insetati de muzica de calitate, nu le-a dat voie acestora sa parseasca piata. Si au ramasa sa danseze in ploaia rece care anunta de citeva ore ca are sa vina neintirziat.
Si noi am ramas linga ei. Dar nu pentru a dansa. Nici pentru a asculta macar. Eu am ramas pentru ca am vrut sa te simt linga mine inca putin. Am vrut sa-ti simt respiratia pentru ultima oara... poate. Sa simt caldura corpului tau. Am vrut sa ma faci sa vreau sa ma intorc. La tine. Pentru tine.
Dar tu ? Tu de ce ai ramas ? De ce ai ramas nemiscat si mi-ai dat voie sa-ti simt pielea uda de ploaie dar inca calda, sa te aud, sa vreau sa ma intorc pentru tine ? Stii doar ca-mi esti interzis. Stii doar ca-ti sunt interzisa... Si pentru ca ploua trebuia sa pleci, sa ma lasi cu gindurile si sentimentele mele...
Tu insa ai ramas... cu mine... in ploaie...
Prima data
Pentru ca din anumite motive am lipsit de pe aici, am decis azi sa citesc tot ce ati scris. Si astfel am gasit
Prima zi la grădiniţă: Nu tin minte. :) Dar din ce povesteste mama, am fost destul de calma si nu am plins.
Primele seriale urmărite: Nu stiu daca a fost primul sau nu, dar imi amintesc foarte bine de telenovela « Alondra » difuzata in 1995 cu Ana Colchero. Eu nu aveam timp ziua de desene animate, pentru ca mai faceam si o scoala de muzica. Seara insa, priveam toata familia serialul dat...
Prima rochiţă preferată: Pe la 3 ani aveam o rochita galbena cu ratuste desenate pe ea, pe care o purtam cu mare drag (asa zice mama).
Prima dată când am aflat că Moş Crăciun nu există: Cred ca aveam vreo 5 ani. Cu citeva zile inainte de Anul Nou (la noi atunci vine mosu’), am fost cu parintii
Prima zi de şcoală: Tot ce tin minte este ca s-a facut apelu’... Avind numele de familie cu litera « S » mi-am auzit numele aproape la urma. Atunci am crezut ca eu am venit prea tirziu si de aia am fost inscrisa la sfirsitul listei... :)
Prima tabără : Treceam a V-a si am mers cu fratele mai mic. Se facea discoteca seara si mi-era rusine sa dansez...
Primul telefon: Cind fratele meu a facut rost de unul, eram in anul intii la facultate. Erau destul de scumpe inca... dar totusi ai mei l-au procurat ca sa ma poata contacta mai des.
Prima dată când m-am împrietenit cu cineva : Am avut o singura prietena adevarata. Inca din scoala primara. Dar intr-a VIII-a a pleacat
Prima zi la liceu: M-am simtit straniu pentru ca eram printre straini. Aveam linga mine o singura colega cu care am invatat intr-a IX-a. Ne-am lipit una de alta si am zis ca vom trece peste totul impreuna. In grupul celorlalti ne-am incadrat mai greu, dar... mai tinem legatura si pina acum (dupa 5 ani de la absolvire). Cu ea insa... :(
Prima dată când am fost fan adevărat: Nu am avut niciodata un idol, dar inca din gimnaziu imi placeau mult C. Aguilera si B. Spears. Erau vedetele cele mai ascultate de atunci.
Primul 2: Am luat doar 2 note negative pe parcursul a 12 ani de scoala. Dar sunt evenimetnte de care ma leaga niste amintiri foarte neplacute. Intr-a IV-a am luat un 4 la matematica. Am rezolvat totul corect, doar ca eu am rezolvat o varianta care nu exista nici pe tabla, nici pe foaie. Nicaieri. Vazusem doar
Apoi am luat un 2 intr-a IX-a la romana. In citeva zile s-a furat registrul clasei. Vina a fost data pe mine (cum ca "am vrut sa scap de 2"). Au urmat citeva luni de cosmar, in care am fost amenintata cu exmatricularea, in care mama a facut atac de nervi.... In fine... Eram nevinovata, si am dovedit asta pina la urma, doar ca eu consider anul de absolvire a gimnaziului - an de doliu. An de care imi amintesc cu lacrimi in ochi...
Primul sărut: In blocul unde locuiam pe atunci. Dupa sarut m-am rusinat atit de tare, incit nu stiam ce sa fac si am decis sa fug in casa. :)
Primul post pe blog: Anul acesta, pe 26 iunie. Cu o zi inainte am dat intimplator de blogul Irinei. Citisem inainte si cite ceva de pe blogul lui Cabral, dar nu aveam timp sa-mi fac si eu unul. De data aceasta insa, am zis ca trebuie sa incerc. Cu aceasta ocazie zic : « Irina, grand mersi !»... :)
Prima iubire adevărată: A fost si cea mai dureroasa. A luat sfirsit acum 2 ani.
Prima dată când am stat toată noaptea cu tocuri de + 10 cm: Asta chiar nu e problema. Port aproape mereu incaltaminte pe toc.
Prima probă
Prima zi la facultate: Imi place sa-mi amintesc de prima zi de facultate. Tin minte atitea detalii...!!! 1 septembrie, miercuri, multa lume pe hol, nu puteam gasi aula 463... Dupa intinirea cu decanul facultatii a urmat ora de franceza. Am luat loc in banca a 2-a din stinga. Dupa aia s-a asezat linga mine Maria. Tin minte totul: ca eram 13, ca unii din colegi se cunosteau din ziua inscrierii, tin minte chiar si ce discutau ei... Dar mai ales il tin minte pe el... A intirziat si profa « l-a luat peste picior »... Inalt, brunet, imbracat in costum beige...
Frumos, cred eu, sa-ti amitesti de toate chestiile astea. Cei care au placere si curajul sa treaca prin asta, o pot face...
miercuri, 26 august 2009
Lantul blogurilor Inimi si Diamante
Premiul se duce la:
Cora
Raza de soare
Irina
Catalin
Iulia
Orianda
Iuly
Mace
Ciocolatika
Florin
*trimite-mi-l inapoi - daca ma numeri printre prietenii tai;
* nici o trimitere... mai ai inca de lucru la relatia ta cu ceilalti;
*2 trimiteri...esti amabil, dar ai nevoie sa te exteriorizezi;
*4 trimiteri...ti-ai ales bine prietenii;
*6 trimiteri... esti dintre cei mai populari, si acesta este probabil motivul pentru care esti in lista mea!
luni, 24 august 2009
Viata ta
Citisem odata undeva o fraza spusa de Ch. Lichtenberg, un renumit fizician german. "Oamenii ar fi mai fericiti daca s-ar interesa de viata lor, asa cum o fac cu viata celorlalti". Acest mesaj, care a vazut ziua in secolul 17, a luat o alta forma (dar acelasi continut)in secolul nostru.
Si iarasi vin cu piesa aceleasi trupe - Söhne Mannheims. "Dein Leben", adica "Viata ta" e un mesaj clar oamenilor din intreaga lume sa faca ceva pentru a schimba lumea. Pentru asta trebuie sa inceapa cu viata lor...
p.s. Special pentru Raza de Soare (dar si pentru cei ce nu stiu germana), am sa traduc citeva fraze, cuvinte, care transmit ideea cintecului...
"Vezi-ti de viata ta, si apoi ai grija de noi..."
"Trebuie sa miscam ceva, altfel nu se schimba nimic..."
"Traiste-ti viata..."
"Speranta e mai mare decit marea..."
"Nu mai e vorba doar de viata ta, ci de aceea daca exista o viata..."
Si daca nu pentru mesaj, cintecul trebuie ascultat macar pentru melodia buna, clipul bun, si niste peisaje...!!!
Si iarasi vin cu piesa aceleasi trupe - Söhne Mannheims. "Dein Leben", adica "Viata ta" e un mesaj clar oamenilor din intreaga lume sa faca ceva pentru a schimba lumea. Pentru asta trebuie sa inceapa cu viata lor...
p.s. Special pentru Raza de Soare (dar si pentru cei ce nu stiu germana), am sa traduc citeva fraze, cuvinte, care transmit ideea cintecului...
"Vezi-ti de viata ta, si apoi ai grija de noi..."
"Trebuie sa miscam ceva, altfel nu se schimba nimic..."
"Traiste-ti viata..."
"Speranta e mai mare decit marea..."
"Nu mai e vorba doar de viata ta, ci de aceea daca exista o viata..."
Si daca nu pentru mesaj, cintecul trebuie ascultat macar pentru melodia buna, clipul bun, si niste peisaje...!!!
As vrea doar sa-ti aud vocea
Am primit pe e-mail o declaratie de dragoste... se pare.
E vorba de noua piesa a trupei Söhne Mannheims infiintata de Xavier Naidoo despre care am vorbit odata. In acest clip el poarta sapca. De fapt, cu sau fara ea, se deosebeste de ceilalti membri. :)
Titlul piesei e "Ich wollt nur deine Stimme hörn", adica "As vrea doar sa-ti aud vocea". O adevarata oda dragostei...! Se crede ca dragostea nu poate fi descrisa. Ei insa reusesc s-o faca...
E vorba de noua piesa a trupei Söhne Mannheims infiintata de Xavier Naidoo despre care am vorbit odata. In acest clip el poarta sapca. De fapt, cu sau fara ea, se deosebeste de ceilalti membri. :)
Titlul piesei e "Ich wollt nur deine Stimme hörn", adica "As vrea doar sa-ti aud vocea". O adevarata oda dragostei...! Se crede ca dragostea nu poate fi descrisa. Ei insa reusesc s-o faca...
Ajutor, ma plictisesc !
Da... asa e... Orict nu ar fi de straniu, oricit de vara si vacanta nu ar fi, eu tot ma plictisesc...
Fiind obisnuita sa am mereu ocupatie, sa invat (normal... 12 ani de scoala si inca 5 de universitate), acum, ca e deja sfirsit de vacanta, incep sa ma plicisesc. Numai cite nu am incercat ! Si tot degeaba...
Ma ajuta cineva cu niste sfaturi? Cum salvez ultimile zile de vara petrecute... acasa?
Fiind obisnuita sa am mereu ocupatie, sa invat (normal... 12 ani de scoala si inca 5 de universitate), acum, ca e deja sfirsit de vacanta, incep sa ma plicisesc. Numai cite nu am incercat ! Si tot degeaba...
Ma ajuta cineva cu niste sfaturi? Cum salvez ultimile zile de vara petrecute... acasa?
duminică, 23 august 2009
Duminica seara...
Am fost luata cu sila de ai mei in sat sa-mi vad buneii. Am tot sperat sa ma sune "cineva" si sa zica ca "hai sa iesim" si astfel sa am motiv sa nu ma duc. Nu a fost sa fie. Se pare ca "cineva" dormea. Si am venit si am tot sperat ca are sa ma sune... dar... dormea. Si acu'... s-a dus dracului seara. Ca ma gindeam ca poate ies cu gasca lu' frate-meu. Dar nu... pt ca ei... ori ies numa' baieti, ori ies toti cu perechi. Sint in plus, e clar. Si... seara de duminica... o voi petrece ca si multe alte seri... La comp'... citind... ascultind muzica... si mai nou... plingind...
Ce week-end... !
Ce week-end... !
sâmbătă, 22 august 2009
Te vreau linga mine
Nu stiu ce am. Dar in ultimile doua zile, gasesc piese care exprima destul de bine ceea ce simt acum, cind el nu e linga mine... unele mai noi, altele destul de vechi, dar toate in spaniola. Aceste trei imi sint foarte dragi... ca si el...
[ :X ] Divino ~ Pobre Corazón [ :(( ]
Asculta mai multe audio Muzica
Jennifer Lopez - Me Hases Falta
Asculta mai multe audio Muzica
[ :X ] Divino ~ Pobre Corazón [ :(( ]
Asculta mai multe audio Muzica
Jennifer Lopez - Me Hases Falta
Asculta mai multe audio Muzica
joi, 20 august 2009
Indragostita...
M-am indragostit. Din nou. Asa cum cu citiva ani in urma ma indragostisem de cintaretul german Xavier Naidoo, la fel de repede m-am indragostit azi de Cassandra Steen. Nu stiu nimic de ea. Nici virsta, nici cum a ajuns sa cinte. Nimic. Stiu doar ca piesele ei ma fac sa ma simt la fel ca si atunci cind il ascult pe Xavier.
Albumul se numeste "Darum leben wir" in traducere: "Pentru asta traim"
Cassandra Steen - Darum leben wir (Official Version)
Si inca un clip, nu mai rau decit primul. "Stadt" adica "Orasul"
Cassandra Steen feat. Adel Tawil "Stadt"
Albumul se numeste "Darum leben wir" in traducere: "Pentru asta traim"
Cassandra Steen - Darum leben wir (Official Version)
Si inca un clip, nu mai rau decit primul. "Stadt" adica "Orasul"
Cassandra Steen feat. Adel Tawil "Stadt"
miercuri, 19 august 2009
In top
Astazi am primit pe mail o scrisoare de la "mein Bärchen" care e in Germania de mai mult de-o saptamina. Incearca sa ma tina la curent cu noutatile din lumea muzicii si a filmului. Zice ca urmatoarea piesa e in top acolo. Si la radio si la tv.
Pe mine nu m-a mirat atit faptul ca piesa de acest gen e in top, cit insasi genul piesei. Dupa ce au invadat lumea "TIC TAC TOE" si "Tokio Hotel" (cel putin in regiunea de unde provin), nemtii schimba rock-ul pe... blues ?
Totusi mie imi place. E ritmica si deosebit de... haoiasa (vorbele expeditorului).
Pe mine nu m-a mirat atit faptul ca piesa de acest gen e in top, cit insasi genul piesei. Dupa ce au invadat lumea "TIC TAC TOE" si "Tokio Hotel" (cel putin in regiunea de unde provin), nemtii schimba rock-ul pe... blues ?
Totusi mie imi place. E ritmica si deosebit de... haoiasa (vorbele expeditorului).
marți, 18 august 2009
La mare...
Ce facem de fapt la mare? Pe linga faptul ca ne prajim la soarele fierbinte si ne balacim in apa sarata a marii, facem si multe alte lucruri... de care insa nu toti isi dau seama.
La mare... ne scaldam nu doar in valurile spumoase ale marii...
ci si in razele rasaritului de soare...
La mare...iubim sa calcam pe nisipul fierbite ziua...
si sa ne plimbam pe cel rece noaptea...
La mare... lasam ca amintire urme pe nisip...
care mai apoi sint sterse de vint...
sau de mare...
La mare... visam la nori pufosi...
si vrem sa zburam ca pescarusii...
La mare... nu incetam sa iubim...
si sa ducem dorul...
Iar cind plecam... vream sa luam cu noi fiecare fir de nisip...
o raza de soare...
sau macar o picatura de apa...
La mare... ne scaldam nu doar in valurile spumoase ale marii...
ci si in razele rasaritului de soare...
La mare...iubim sa calcam pe nisipul fierbite ziua...
si sa ne plimbam pe cel rece noaptea...
La mare... lasam ca amintire urme pe nisip...
care mai apoi sint sterse de vint...
sau de mare...
La mare... visam la nori pufosi...
si vrem sa zburam ca pescarusii...
La mare... nu incetam sa iubim...
si sa ducem dorul...
Iar cind plecam... vream sa luam cu noi fiecare fir de nisip...
o raza de soare...
sau macar o picatura de apa...
duminică, 16 august 2009
Dulce...
Si l-am revazut dupa 5 ani. E acelasi ca si atunci. Face aceleasi mutrite cind ride. Are aceleasi maniere. E la fel de galant. Are aceiasi ochisori negri... si aceleasi buze apetisante. E acelasi "dulce" de atunci... Dar... interzis acum...
De ce tot ce e interzis atrage atit de mult? De ce e atit de greu sa-i rezisti?
Am rasfoit impreuna doar amintiri placute. Dar in suflet au aparut si regrete, ca odata... de mult... nu a fost sa fie...
De ce tot ce e interzis atrage atit de mult? De ce e atit de greu sa-i rezisti?
Am rasfoit impreuna doar amintiri placute. Dar in suflet au aparut si regrete, ca odata... de mult... nu a fost sa fie...
vineri, 7 august 2009
joi, 6 august 2009
Dor...
Dor de sarutari dulci... Dor de rasuflarea lui calda... Dor de stringeri de mina... Dor de plimbari... Dor de imbratisari fierbinti... Dor de bataia inimii lui... Dor de nopti linga el...
Nu imi este dor... Imi va fi dor...
Nu imi este dor... Imi va fi dor...
vineri, 31 iulie 2009
Poveste
Pentru ca ma plictiseam azi, am decis sa rasfoiec prin caietele si carnetele din timpul anilor de studentie. Oricit nu ar parea de straniu, am gasit acolo multe lucruri haioase si de suflet, care au nascut in mine nostalgia. Bine... nu ca mi-ar fi dor de universitate, dar gindul ca de la 1 septembrie nu voi mai fi acolo doare un pic.
Ei bine... ce puteam sa gasesc eu acolo mai mult sau mai putin haios? E simplu. In timplu orelor mai plictisitoare aveam obiceiul eu si cu prietena/colega mea sa scrim cite ceva in caiet. Uneori ginduri, alteori dorinte, uneori chiar discutam in scris. Astfel adunam pina la sfirsitul anului de studii un buchet de notite + prostioare de tot felul.
Tot acolo am dat si de o povestioara (autoarea/colega mea inspirindu-se din "realitatea inconjuratoare") care mi-a stirnit lacrimile. Originalul ei e in germana. Eu insa am incercat s-o traduc cit mai bine posibil.
Gasit
"Acum sint fericiti. Abia azi isi traiesc ambii timpul divin. Ce le lipsea si ce ii incurca sa fie asa mai devreme? Ei insisi nu stiu asta. Dar pentru ce o asa intrebare? E adevarat ca si el, si ea incearcau sa gaseasca raspunsuri potrivite. Ei au incercat sa puna cite un punct fiecarui semn de intrebare si cred acum ca au facut totul corect. Indifferent. Astazi toate acestea nu mai au importanta. Cine? Cind? De ce si cum? Pentru ca astazi ei sint fericiti si niciunul nu ar fi in stare sa nege acest fapt.
Ea nu si-a facut iluzii niciodata. Nu. Nu poate sa fie vorba de una ca asta. Ea vroia sa iubeasca si sa fie iubita. Mult timp a cautat un umar puternic si de incredere, credea des ca l-a gasit, insa a fost de fiecare data dezamagita.
Timp petrecut impreuna, cuvinte frumoase, ginduri, distanta.si pe urma… nu s-au mai salutat. El era putin mai tinar decit ea si pur si simplu s-a jucat. Ea il credea o bomboana dulce, in timp ce el nu a fost decit o ciocolata amara.
Ea insa nu s-a dat batuta. Si peste un timp a aparut inca un “el”. Trandafirii rosii si poeziile erau pentru ea cele mai frumoase cadouri. Totul parea perfect. Parea insa… Ea petrecea mult timp cu el, uita de toata lumea chiar daca… chiar daca ea nu avea nevoie de el, pentru ca era prea dulce. El ii lua aerul zi de zi. I-a legat chiar aripile de aur. Mai tirziu el si-a inteles greseala. Era insa prea tirziu.
Pe neasteptate a venit un alt “el”. Ei nu-I venea a crede ochilor, era entuziasmata, cum ca el ar fi cel mai bun. Nu mai avea griji. Totul ii provoca bucurie. Dragostea sa o ajuta sa treaca peste multe. Nu-si putea imagina viata fara el, putea sa-I ierte multe si nu mai asculta sfaturile celorlalti. Era oare orbita de dragoste sau doar traia ceea ce-si inchipuia? Nu. Ea credea doar ca aceasta ar fi in sfirsit dragostea adevarata si ca ei s-ar fi nascut unul pentru celalalt.
El ii saruta miinile. Ea avea fiori cind el o atingea. El i-a jurat dragoste vesnica.
Era destept, destept… insa prea mindru pentru a fi si mai destept. Uneori ei i se parea ca el ar fi un strain. Si intr-un final el a pierdut-o pentru totdeauna.
Acum sint ambii fericiti. De la inceput inca ea spunea ca el va fi iubitul ei. Odata ea chiar i-a daruit un sarut. El l-a luat fara macar sa spuna “multumesc”. Ea era incurcata, banuia ceva, stia ca el nu era chiar atit de indiferent cum vroia sa para. El spunea ca inima lui inca nu era pregatita, o iubea insa la nebunie. Spunea ca are multe scopuri in viata, ca vroia sa o cunoasca mai bine, vroia sa-I mai dea putin timp liber, s-o vada trista si fericita. Cu toate acestea el suferea mai mult decit ea.
Ceea ce simtea ea pentru el era cu totul deosebit. Ea dorea doar sa se razbune pentru acel sarut, pentru speranta care i-a fost data si luata tot atunci. Nu i-a reusit insa, pentru ca el a gasit cheita inimii ei si ea, intr-un sfirsit, a cedat.
Ea visa de mult la dragostea pe care numai el putea sa i-o dea. Cuvinte frumoase, gingasie, incredere, viitor, declaratii de dragoste, atentie – aceaste e tot de ce ea avea nevoie. Si acum le are pe toate, este fericita si il face pe el si mai fericit decit e ea insasi.
Astazi soarele rasare pentru amindoi. El a devenit mai voios. Ea zimbeste mai des. Acum sint ambii fericiti pentru ca s-au gasit unul pe celelalt, chiar daca distanta dintre ei a fost timp de trei ani de numai un metru."
Ei bine... ce puteam sa gasesc eu acolo mai mult sau mai putin haios? E simplu. In timplu orelor mai plictisitoare aveam obiceiul eu si cu prietena/colega mea sa scrim cite ceva in caiet. Uneori ginduri, alteori dorinte, uneori chiar discutam in scris. Astfel adunam pina la sfirsitul anului de studii un buchet de notite + prostioare de tot felul.
Tot acolo am dat si de o povestioara (autoarea/colega mea inspirindu-se din "realitatea inconjuratoare") care mi-a stirnit lacrimile. Originalul ei e in germana. Eu insa am incercat s-o traduc cit mai bine posibil.
Gasit
"Acum sint fericiti. Abia azi isi traiesc ambii timpul divin. Ce le lipsea si ce ii incurca sa fie asa mai devreme? Ei insisi nu stiu asta. Dar pentru ce o asa intrebare? E adevarat ca si el, si ea incearcau sa gaseasca raspunsuri potrivite. Ei au incercat sa puna cite un punct fiecarui semn de intrebare si cred acum ca au facut totul corect. Indifferent. Astazi toate acestea nu mai au importanta. Cine? Cind? De ce si cum? Pentru ca astazi ei sint fericiti si niciunul nu ar fi in stare sa nege acest fapt.
Ea nu si-a facut iluzii niciodata. Nu. Nu poate sa fie vorba de una ca asta. Ea vroia sa iubeasca si sa fie iubita. Mult timp a cautat un umar puternic si de incredere, credea des ca l-a gasit, insa a fost de fiecare data dezamagita.
Timp petrecut impreuna, cuvinte frumoase, ginduri, distanta.si pe urma… nu s-au mai salutat. El era putin mai tinar decit ea si pur si simplu s-a jucat. Ea il credea o bomboana dulce, in timp ce el nu a fost decit o ciocolata amara.
Ea insa nu s-a dat batuta. Si peste un timp a aparut inca un “el”. Trandafirii rosii si poeziile erau pentru ea cele mai frumoase cadouri. Totul parea perfect. Parea insa… Ea petrecea mult timp cu el, uita de toata lumea chiar daca… chiar daca ea nu avea nevoie de el, pentru ca era prea dulce. El ii lua aerul zi de zi. I-a legat chiar aripile de aur. Mai tirziu el si-a inteles greseala. Era insa prea tirziu.
Pe neasteptate a venit un alt “el”. Ei nu-I venea a crede ochilor, era entuziasmata, cum ca el ar fi cel mai bun. Nu mai avea griji. Totul ii provoca bucurie. Dragostea sa o ajuta sa treaca peste multe. Nu-si putea imagina viata fara el, putea sa-I ierte multe si nu mai asculta sfaturile celorlalti. Era oare orbita de dragoste sau doar traia ceea ce-si inchipuia? Nu. Ea credea doar ca aceasta ar fi in sfirsit dragostea adevarata si ca ei s-ar fi nascut unul pentru celalalt.
El ii saruta miinile. Ea avea fiori cind el o atingea. El i-a jurat dragoste vesnica.
Era destept, destept… insa prea mindru pentru a fi si mai destept. Uneori ei i se parea ca el ar fi un strain. Si intr-un final el a pierdut-o pentru totdeauna.
Acum sint ambii fericiti. De la inceput inca ea spunea ca el va fi iubitul ei. Odata ea chiar i-a daruit un sarut. El l-a luat fara macar sa spuna “multumesc”. Ea era incurcata, banuia ceva, stia ca el nu era chiar atit de indiferent cum vroia sa para. El spunea ca inima lui inca nu era pregatita, o iubea insa la nebunie. Spunea ca are multe scopuri in viata, ca vroia sa o cunoasca mai bine, vroia sa-I mai dea putin timp liber, s-o vada trista si fericita. Cu toate acestea el suferea mai mult decit ea.
Ceea ce simtea ea pentru el era cu totul deosebit. Ea dorea doar sa se razbune pentru acel sarut, pentru speranta care i-a fost data si luata tot atunci. Nu i-a reusit insa, pentru ca el a gasit cheita inimii ei si ea, intr-un sfirsit, a cedat.
Ea visa de mult la dragostea pe care numai el putea sa i-o dea. Cuvinte frumoase, gingasie, incredere, viitor, declaratii de dragoste, atentie – aceaste e tot de ce ea avea nevoie. Si acum le are pe toate, este fericita si il face pe el si mai fericit decit e ea insasi.
Astazi soarele rasare pentru amindoi. El a devenit mai voios. Ea zimbeste mai des. Acum sint ambii fericiti pentru ca s-au gasit unul pe celelalt, chiar daca distanta dintre ei a fost timp de trei ani de numai un metru."
In sfirsit !
Gata ! Mi-am luat viza ! Va intrebati incotro ma indrept? Acolo unde nu am mai fost, acolo unde visez de 5 ani sa ajung, acolo unde - zice lumea - e mai usor de trait, acolo de unde am portile deschise sa vad ceea la ce nici nu am visat.
Ieri am luat viza pentru Germania. In sfirsit ! Ma trec fiorii cind numai ma gindesc ca timp de un an voi printre ei... strainii...
Ieri am luat viza pentru Germania. In sfirsit ! Ma trec fiorii cind numai ma gindesc ca timp de un an voi printre ei... strainii...
marți, 28 iulie 2009
Pentru Raza de Soare...
Da... cred ca ar fi trebuit inca atunci sa postez si ceva versuri din piesa. Ei bine... aici sint versurile intregului cintec. Sper ca acum sa fie mai clar mesajul lui.
S'il fallait le faire,
J'arrêterais la Terre,
J'éteindrais la lumière
Que tu restes endormi.
S'il fallait pour te plaire
T'écouter chaque nuit
Quand tu parles d'amour,
J'en parlerais aussi...
Que tu regardes encore
Dans le fond de mes yeux,
Que tu y vois encore
Le plus grand des grands feux.
Et que ta main se colle
Sur ma peau, où elle veut.
Un jour si tu t'envoles
Je suivrais, si je peux...
Et s'il fallait le faire,
Je repousserais l'hiver
A grands coups de printemps
Et de longs matins clairs.
S'il fallait pour te plaire
J'arrêterais le temps,
Que tous tes mots d'hier
Restent à moi maintenant.
Que je regarde encore
Dans le bleu de tes yeux,
Que tes deux mains encore
Se perdent dans mes cheveux,
Je ferai tout plus grand,
Et si c'est trop ou peu,
J'aurais tort tout le temps
Si c'est ça que tu veux...
Je veux bien tout donner
Si seul'ment tu y crois,
Mon coeur veut bien saigner
Si seul'ment tu le vois,
Jusqu'à n'être plus rien
Que l'ombre de tes nuits,
Jusqu'à n'être plus rien
Qu'une ombre qui te suit.
Et s'il fallait le faire...
p.s. acum e posibil sa si cinti... in unison cu Patricia Kass... :)
S'il fallait le faire,
J'arrêterais la Terre,
J'éteindrais la lumière
Que tu restes endormi.
S'il fallait pour te plaire
T'écouter chaque nuit
Quand tu parles d'amour,
J'en parlerais aussi...
Que tu regardes encore
Dans le fond de mes yeux,
Que tu y vois encore
Le plus grand des grands feux.
Et que ta main se colle
Sur ma peau, où elle veut.
Un jour si tu t'envoles
Je suivrais, si je peux...
Et s'il fallait le faire,
Je repousserais l'hiver
A grands coups de printemps
Et de longs matins clairs.
S'il fallait pour te plaire
J'arrêterais le temps,
Que tous tes mots d'hier
Restent à moi maintenant.
Que je regarde encore
Dans le bleu de tes yeux,
Que tes deux mains encore
Se perdent dans mes cheveux,
Je ferai tout plus grand,
Et si c'est trop ou peu,
J'aurais tort tout le temps
Si c'est ça que tu veux...
Je veux bien tout donner
Si seul'ment tu y crois,
Mon coeur veut bien saigner
Si seul'ment tu le vois,
Jusqu'à n'être plus rien
Que l'ombre de tes nuits,
Jusqu'à n'être plus rien
Qu'une ombre qui te suit.
Et s'il fallait le faire...
p.s. acum e posibil sa si cinti... in unison cu Patricia Kass... :)
vineri, 24 iulie 2009
Straniu...
Straniu lucru, dar nu am avut nici un fel de emotii. Atunci cind tii rodul muncii de 5 ani in mina, cind realizezi ca gata cu povestea despre viata extraordinara de stundent, atunci ar trebui sa te strineasca un fel de emotii aparte. Eu insa... Nu am avut nici un fel de emotii.
Credeam ca poate imi vor stirni lacrimile, ca-mi vor tremura miinile cind am sa tin diploma in mina, dar... Nu am avut nici un fel de emotii. Atita doar ca am simtit o usurare.
Gata cu noptile nedormite ! Gata cu emotii in timpul sesiunii ! Gata cu studentia !
Nu stiu... poate intr-o zi are sa-mi para rau ca nu mai sint studenta. Acum insa ma simt libera...
Eu si iubitul meu absolventi 2009
Ex-grupa 525 cu profesoara de franceza, Balti, Facultatea Limbi si Literaturi Straine, Specialitatea Germana - Franceza
Credeam ca poate imi vor stirni lacrimile, ca-mi vor tremura miinile cind am sa tin diploma in mina, dar... Nu am avut nici un fel de emotii. Atita doar ca am simtit o usurare.
Gata cu noptile nedormite ! Gata cu emotii in timpul sesiunii ! Gata cu studentia !
Nu stiu... poate intr-o zi are sa-mi para rau ca nu mai sint studenta. Acum insa ma simt libera...
Eu si iubitul meu absolventi 2009
Ex-grupa 525 cu profesoara de franceza, Balti, Facultatea Limbi si Literaturi Straine, Specialitatea Germana - Franceza
marți, 21 iulie 2009
luni, 20 iulie 2009
Saharna Veche
In drum spre Saharna Veche am vazut foarte multe statuete de acest gen. Asta m-a facut sa cred ca poporul inca mai crede in Dumnezeu.
Saharna Veche, situata la 100 km de Orhei exact pe malul Nistrului, e recunoscuta ca fiind un loc sacru. Aici poti admira superba Manastire, un izvor al minunilor, dar si stincile impadurite. Aici e mult mai multa verdeata decit la Orhei. Aceasta e puntea spre manastirea rupestra.
Manastire rupestra.
Toata familia ne bucuram de peisaje.
Sub cascada...
Senzational ! Cascada pe riul Raut. Atinge inaltimea de 6 metri. Nu mare... dar e superba.
Manastirea "Sfinta Treime" de undeva de pe stincile unde ne-am ratacit.
Acolo sus se afla "Talpa Maicii Domnului".
Saharna Veche, situata la 100 km de Orhei exact pe malul Nistrului, e recunoscuta ca fiind un loc sacru. Aici poti admira superba Manastire, un izvor al minunilor, dar si stincile impadurite. Aici e mult mai multa verdeata decit la Orhei. Aceasta e puntea spre manastirea rupestra.
Manastire rupestra.
Toata familia ne bucuram de peisaje.
Sub cascada...
Senzational ! Cascada pe riul Raut. Atinge inaltimea de 6 metri. Nu mare... dar e superba.
Manastirea "Sfinta Treime" de undeva de pe stincile unde ne-am ratacit.
Acolo sus se afla "Talpa Maicii Domnului".
Orheiul Vechi
Orheiul Vechi este un complex istorico-cultural, situat in centrul R. Moldova la cca 60 km nord de Chisinau. Uimitor este relieful stincos, format din 6 valuri de pamint, care de mult inca foloseau drept cetate pentru stramosii nostri.
Asa stinci nu mai intilnesi in Moldova.
Riul Raut, afluent al batrinului Nistru.
Drumul spre asa zisele "pesteri".
E destul de periculos sa ajungi acolo.
Eu... in pestera... la racoare...
Tot eu... intr-o alta pestera...
Peisaj din pestera.
Si inca un peisaj deosebit.
Asa stinci nu mai intilnesi in Moldova.
Riul Raut, afluent al batrinului Nistru.
Drumul spre asa zisele "pesteri".
E destul de periculos sa ajungi acolo.
Eu... in pestera... la racoare...
Tot eu... intr-o alta pestera...
Peisaj din pestera.
Si inca un peisaj deosebit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)